Acest articol va aborda subiectul Abd ar-Rahman al III-lea, care a generat un mare interes și dezbatere în ultimii ani. Abd ar-Rahman al III-lea este un subiect care a captat atenția oamenilor de diferite vârste, genuri și culturi, datorită relevanței sale astăzi. Pe parcursul acestui articol, vor fi explorate diferite aspecte legate de Abd ar-Rahman al III-lea, de la originea și evoluția sa, până la impactul său asupra societății și vieții oamenilor. Diferite puncte de vedere, cercetări recente și mărturii relevante vor fi analizate pentru a oferi o viziune cuprinzătoare asupra Abd ar-Rahman al III-lea și a importanței sale astăzi.
Abd ar-Rahman III. | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Córdoba, Andaluzia, Spania |
Decedat | (70 de ani) Córdoba, Andaluzia, Spania |
Înmormântat | Alcázar de los Reyes Cristianos |
Părinți | Muzna |
Copii | Al-Hakam II Abu al-Mutarrif al-Mughira |
Religie | Islamul sunit islam |
Ocupație | politician |
Activitate | |
Rude | Abdullah ibn Muhammad al-Umawi |
Modifică date / text |
Abd ar-Rahman al III-lea (în arabă: عبد الرحمن الثالث) a fost un emir (n. 7 ianuarie 891, Cordoba - d. 15 octombrie 961, Medina Azahara) și primul calif (929-961) al Cordobei, în Spania.
„Am domnit mai bine de cincizeci de ani în victorie și pace, iubit de supuși, temut de dușmani și respectat de aliați. Bogățiile și onorurile, puterea și plăcerea au venit la cuvântul meu, nicio binecuvântare de pe pământ nelipsind pentru fericirea mea. În această situație, am numărat cu grijă zilele de bucurie pură și adevărată care mi-au fost hărăzite: au fost paisprezece. O, omule, nu te încrede în lumea de azi!”
Abd ar-Rahman al III-lea este cel de-al optulea emir omeyad, fiind cel de-al șaptelea descendent din Abd ar-Rahman.
A restabilit unitatea statului și a încurajat arta și știința. Abd ar-Rahman III reprezintă apogeul civilizației maure, fiind „un domnitor, luptător și cârmuitor de același nivel cu, de exemplu, Napoleon Bonaparte” după aprecierea lui Hervás Javega. Deși în timpul domniei sale războiul a fost aproape necontenit, Spania maură a atins punctul său culminant în ce privește puterea și cultura. Iar începutul lui 929 marchează schimbarea de la emirat la califat: Abd ar-Rahman al III-lea se declară el însuși calif (prinț al credincioșilor, apărător al credinței și altele), fiind astfel de același rang și nemaifiind supus califului abbasid din Bagdad.