Amza Pellea
În lumea de astăzi, Amza Pellea este un subiect care a câștigat o mare relevanță în diferite domenii. De la politică la știință, cultură și societate în general, Amza Pellea a generat un interes tot mai mare în ultimele decenii. Fie datorită impactului său asupra vieții de zi cu zi a oamenilor, fie datorită implicațiilor sale pe termen lung, Amza Pellea a devenit un factor determinant în luarea deciziilor la nivel global. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Amza Pellea și influența sa asupra lumii moderne, precum și posibilele sale consecințe pentru viitor.
| Amza Pellea | |
 Actorul Amza Pellea în rolul Nea Mărin | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Băilești, Dolj, România |
| Decedat | (52 de ani) București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu Cimitirul Central din Chișinău |
| Cauza decesului | cauze naturale (cancer) |
| Căsătorit cu | Domnica Mihaela Policrat |
| Copii | Oana Pellea |
| Cetățenie |  România |
| Religie | Biserica Ortodoxă Română |
| Ocupație | actor de teatru actor de film actor scenarist |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alma mater | Colegiul Național Carol I din Craiova |
| Roluri importante | Decebal, Mihai Viteazul, Ipu, Manolache Preda, Nea Mărin, Pârvu |
Modifică date / text  | |
Amza Pellea (n. , Băilești, Dolj, România – d. , București, România) a fost un actor român de film, radio, teatru, televiziune și voce. Printre alte roluri memorabile, Amza Pellea a fost creatorul și interpretul personajului Nea Mărin, care i-a relevat atât de bine disponibilitățile sale pentru comedie. Totodată, a interpretat unele figuri celebre din istoria României, precum Decebal sau Mihai Viteazul.
Biografie
Educație
Amza Pellea s-a născut la Băilești, într-o familie cu cinci copii, iar tatăl său s-a numit tot Amza Pellea și a fost directorul cooperativei "Munca Noastră" din Băilești în anul 1933. A absolvit cursurile Colegiului Național Carol I din Craiova, și Școala tehnică de electrotehnică din Craiova.
Un reprezentant al Promoției de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din București, unde s–a impus ca unul dintre actorii cei mai dotați ai scenei românești. A fost profesor la IATC.
La Craiova
Pe scena craioveană realizează, în perioada stagiaturii de trei ani (1957-1959), nu mai puțin de 14 roluri, între care Jack Worthing (Ce înseamnă să fii onest de Oscar Wilde), Vedernikov (Ani de pribegie de Aleksei Arbuzov), episcopul Ilarion (Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu), Comandantul vasului (Tragedia optimistă de Vsevolod Visnevski), Bepe (Galcevile din Chioggia de Carlo Goldoni), Horatio (Hamlet de Shakespeare), Colonelul Dobre (Ecaterina Teodoroiu de Nicolae Tăutu), Otto Katz (Soldatul Svejk de Jaroslav Hašek), Esteban (Fântâna turmelor de Lope de Vega).
La București
Pe scena Teatrului de Comedie creează alte personaje, printre care Brettschneider (Svejk în al doilea război mondial de Brecht - 1962), Pietro (Umbra de Evghenii Șvarț - 1963), Manole (Somnoroasa aventură de Teodor Mazilu - 1964), Subcomisarul (Capul de rățoi de G. Ciprian - 1966), Platonov (Un Hamlet de provincie de Cehov - 1967), Voievodul Basarab (Croitorii cei mari din Valahia de Al. T. Popescu - 1969), Noah (Arca bunei speranțe de I.D. Sîrbu - 1970), Hrisanide (Interesul general de Aurel Baranga- 1972), Hickok (Buffalo Bill și indienii de A. Kopit - 1973) și inginerul din Nic Nic de Anca Bursan și Gheorghe Panco.
Pe scena Teatrului Național din București dă viață lui Petre Dinoiu (Comoara din deal de Corneliu Marcu - 1977) și lui Vlad Țepeș (A treia țeapă de Marin Sorescu - 1979).
Ultimul rol creat la teatru îl readuce pe scena Teatrului de Comedie, realizând - în regia lui Gheorghe Harag - personajul bătrânului moșier Muromski în Procesul de Suhovo-Kobilin - 1983.
Personaje interpretate
Amza Pellea a interpretat atât personaje istorice (vlădica Ilarion din Tudor din Vladimiri de Mihnea Gheorghiu, Voievodul Basarab din Croitorii cei mari din Valahia de Al. Popescu, rolurile din Tudor, Răscoala, Haiducii, Dacii, Columna, Mihai Viteazul), cât și personaje contemporane (Ailincii din Secunda 58 de Dorel Dorian, Manole din Somnoroasa aventură de T.Mazilu), dar și personaje din repertoriul clasic universal (Esteban din Fântâna turmelor de Calderon, Horatio din Hamlet, Platonov din Un Hamlet de provincie de Cehov).
Rămas probabil în conștiința publicului prin rolul domnitorului din Mihai Viteazul și prin Nea Mărin, reușește în Atunci i-am condamnat pe toți la moarte să atingă ambele personaje. Umilul, și câteodată veselul Ipu recapătă, în finalul filmului, figura dârză și tragică a soldatului țăran din primul război.
Viața personală
A fost căsătorit timp de 25 de ani, din 1958 până la moartea sa în 1983, cu Domnica Mihaela din familia Policrat din Craiova. Este tatăl actriței Oana Pellea.
A decedat pe 12 decembrie 1983 la București, în vârstă de 52 de ani. Moartea survine în urma unui cancer galopant localizat la plămâni. Actorul era un mare fumător, însă au existat și alte speculații cu privire la moartea sa, cum că ar fi fost iradiat de Securitate, pentru că in sketchurile sale ironiza sistemul comunist. Este înmormântat la cimitirul Bellu.
.JPG)
Fundația Enciclopedică „Amza Pellea” a realizat un film documentar numit „Douăzeci de ani fără Amza”.
Distincții și funcții
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.
A îndeplinit funcția de director al Teatrului Național din Craiova în perioada 21 martie 1973 – 24 septembrie 1974.
A câștigat în 1977 premiul de interpretare masculină, cel mai bun actor, la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, pentru rolul său excepțional (Manolache Preda) din filmul Osânda, unde a jucat alături de Gheorghe Dinică și Ernest Maftei, într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după "Velerim și Veler Doamne" de Victor Ion Popa.
Filmografie
Actor
- Dragul meu anonim
- Alarmă în munți (1955)
- Darclée (1960)
- Setea (1961)
- Celebrul 702 (1962)
- Tudor (1963)
- Pisica de mare (1964)
- Camera albă (1965)
- Neamul Șoimăreștilor (1965)
- Răscoala (1966)
- Haiducii (1966)
- Dacii (1967)
- Columna (1968)
- Războiul domnițelor (1969)
- Mihai Viteazul (1971)
- Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
- Puterea și adevărul (1972)
- Săgeata căpitanului Ion (1972)
- Ciprian Porumbescu (1973)
- Ultimul cartuș (1973)
- Aventurile lui Babușcă (1973)
- Bălcescu (1974)
- Proprietarii (1974)
- Un august în flăcări (1974)
- Porțile albastre ale orașului (1974)
- Un comisar acuză (1974)
- Stejar – extremă urgență (1974)
- Nemuritorii (1974)
- Tată de duminică (1975)
- Ulzana, căpetenia apașilor (1975)
- Cantemir (1975)
- Mușchetarul român (1975)
- Osînda (1976)
- Lumina pe coline (1976)
- Trei zile și trei nopți (1976)
- Tufă de Veneția (1977)
- Accident (1977)
- Împușcături sub clar de lună (1977)
- Războiul independenței (Serial TV) (1977)
- Das Verschollene Inka-Gold - Omul de aur - film TV (1978)
- Eu, tu, și... Ovidiu (1978)
- Pentru patrie (1978)
- Melodii, melodii (1978)
- Revanșa (1978)
- Ecaterina Teodoroiu (1978)
- Nea Mărin miliardar (1979)
- Brațele Afroditei (1979)
- Mihail, cîine de circ (1979)
- Duios Anastasia trecea (1980)
- Casa dintre cîmpuri (1980)
- Capcana mercenarilor (1981)
- Șantaj (1981)
- Detașamentul „Concordia” (1981)
- Poarta de aur a incașilor (1981)
- Spectacolul spectacolelor (1981)
- Ana și „hoțul” (1981)
- Rămân cu tine (1982)
- Cucerirea Angliei (1982)
- Un petic de cer (1984)
- Imposibila iubire (1984)
- Carol I - Un destin pentru România (2009)
Scenarist
- Nea Mărin miliardar (1979) - în colaborare cu Vintilă Corbul și Eugen Burada
Vezi și
Note
- ^ a b c d „Amza Pellea”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d Amza Pellea, Filmportal.de, accesat în
- ^ a b c d Amza Pellea, Autoritatea BnF
- ^ Perla zaibăr, 20 iunie 2005, Dana Andronie, Jurnalul Național, accesat la 30 iunie 2012
- ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 4.
- ^ Alexandru Firescu, Istoria Teatrului Național din Craiova: 1850-2000, Editura Aius, Craiova, 2000, p. 526.
Legături externe
| |||||||||||||||||
| Control de autoritate |
|  |
|---|