August Kanitz
August Kanitz este un subiect care a captat atenția oamenilor din întreaga lume în ultimii ani. Fie datorită relevanței sale în societate, fie datorită impactului său asupra vieții de zi cu zi, August Kanitz a ocupat un loc central în conversațiile și dezbaterile actuale. De la apariția sa, August Kanitz a generat curiozitate și controversă, făcându-l un subiect fascinant de explorat și discutat. În acest articol, vom explora în detaliu toate fațetele lui August Kanitz, de la originea sa până la impactul său asupra lumii de astăzi, cu scopul de a arunca lumină asupra acestui subiect și de a oferi o înțelegere mai profundă a importanței sale.
 Membru corespondent al Academiei Române |
|---|
| August Kanitz | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 25 aprilie 1843 Lugoj, Imperiul Habsburgic |
| Decedat | 30 iunie 1896, (53 de ani) Cluj, Austro-Ungaria |
| Înmormântat | Cimitirul Hajongard din Cluj  |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Austro-Ungaria |
| Ocupație | profesor universitar, algolog, botanist, micolog, pteridofitolog |
| Limbi vorbite | limba maghiară limba germană |
| Activitate | |
| Domeniu | botanică floristics history of botany |
| Instituție | Universitatea din Cluj |
| Alma Mater | Universitatea din Viena Universitatea din Tübingen |
| Organizații | Academia Maghiară de Științe Academia Română |
| Societăți | Academia Ungară de Științe Academia Română |
| Premii | Cavaler al Ordinului „Coroana României” |
Modifică date / text  | |
August Kanitz (n. 25 aprilie 1843, Lugoj – d. 30 iunie 1896, Cluj) a fost un botanist, algolog, micolog, pteridofitolog, profesor universitar, membru al Academiei de Științe din Ungaria și membru corespondent al Academiei Române, șvab bănățean de origine evreiască (ulterior convertit la creștinism) care s-a identificat în timpul vieții din ce în ce mai mult cu națiunea maghiară. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Kanitz.
Biografie
În anii 1850 a absolvit liceul la Timișoara, unde a luat bacalaureatul în iunie 1860. În 1861 a început să studieze medicina și științele naturale la Universitatea din Viena sub profesorii Franz Unger, Eduard Frenzl și August Neilreich Neilreich. În acest timp a scris Geschichte der Botanik in Ungarn („Istoria botanicii în Ungaria”, 1863) și Versuch einer Geschichte der Ungarischen Botanik („Încercarea unei istorii a botanicii maghiare”, 1865). A primit doctoratul (dr. phil.) însă la propunerea renumitului savant și profesor universitar Hugo von Mohl (1805-1872) la Universitatea din Tübingen.
În 1864 a întreprins excursii de studiu prin Slavonia, Germania, Franța, Belgia, și Olanda și a participat la „Congresul Botanic din Paris” în 1867. Din 1869 până în 1872 a fost angajat ca profesor de istorie naturală la școala agricolă superioară din Mosonmagyaróvár, dar a renunțat la acest post după un an pentru a vizita în 1871 cu o bursă de călătorie de stat Italia, pentru a studia grădinile botanice și muzeele.
La vârsta de abia 29 de ani, în octombrie 1872, a fost numit profesor universitar de botanică la Universitatea Franz Joseph din Cluj, unde a instituit grădina botanică și a amenajat un herbar universitar. În 1877 a fondat jurnalul științific Magyar Növénytani Lapok („Jurnal al botanicii maghiare”), pe care l-a editat până în 1892.
În 1866 a publicat o lucrare despre flora Slavoniei, în 1877 una pe cea a Muntenegrului, Bosniei și Serbiei, iar, între 1879 și 1881, una despre cea a României. Pentru ultima sa opera a fost ales (1880) membru al Academiei de Științe din Budapesta precum membru corespondent al Academiei Române (1882) și a devenit cavaler al Ordinului „Coroana României”. Cândva în acești ani a convertit la creștinism.
Pe lângă multe alte lucrări științifice, savantul a scris pentru prima dată o schiță a istoriei botanicii maghiare, iar din 1877 până în 1892 a publicat marea sa operă Magyar Növénytani Lapok, o enciclopedie botanică în 15 volume. Moartea sa timpurie a fost efectuată de o insuficiență cardiacă fatală. A fost înmormântat după o ceremonie romano-catolică în Cimitirul Hajongard pentru odihna veșnică.
Taxoni dedicați lui Kanitz (selecție)
- Carex kanitzii, 1885 Porcius (Cyperaceae)
- Helenium kanitzii O.Kuntze, 1891 (Asteraceae)
- Juniperus kanitzii Csató, 1886 (Cupressaceae)
- Oxytropis kanitzii Simpson, 1915 (Fabaceae)
Publicații (selecție)
- Sertum florae territorii Nagy-Kőrösiensis, în: Verhandlungen der Zoologisch-Botanischen Gesellschaft in Wien, Viena 1862
- Bemerkungen über einige ungarische botanische Werke, în: Verhandlungen der Zoologisch-Botanischen Gesellschaft in Wien, Viena 1862
- Reliquiae Kitaibelianae Viena 1862-1863.
- Geschichte der Botanik in Ungarn, Hanovra 1863
- Versuch einer Geschichte der ungarischen Botanik, Halle 1865
- Die Vegetationsverhältnisse der ungarischen Länder, 1865
- Die bisher bekannten Pflanzen Slavoniens, Viena 1866
- Übersicht der Pflanzengeograpfischen Verhältnisse Ungarns, Siebenbürgens, Dalmatiens, Kroatiens und Slavoniens, Regensburg 1867
- Reise-Erinnerungen; nach Italien, Innsbruck, Padua Viena 1872
- Über Urtica oblongata Koch, nebst einigen Andeutungen über andere Nesselarten, Viena 1872
- Einige Probleme der allgemeinen Botanik, Regensburg, 1873
- A természetes növényrendszer áttekintése, Kolozsvár, 1874
- Catalogus cormophytorum et anthophytorum Serbiae, Bosniae, Hercegovinae, Montis Scodri, Albaniae hucusque cognitorum, 1877 (împreună cu Paul Friedrich August Ascherson)
- Lobeliaceae - Flora Brasiliensis fasc. LXXX, cu 7 plăci, Leipzig 1878
- Magyar növénytani lapok, 15 volume, Editura Nyomatott K. Papp Miklósnál, Cluj 1877-1885
- Plantae Romaniae hucusque cognitae, Cluj 1879-1881
- Reliquiae Grisebachianae: Flora Europaea, Cluj, 1882
- Botanische Ergebnisse der innerasiatischen Expedition des Grafen Béla Széchenyi, Budapesta 1885
- A növénytannak magyar nyelven való műveléséről, Cluj 1887
- Fundamenta rei herbariae generalis, 1889-1893
- Cardinal-Erzbischof Dr. Ludwig Haynald als Botaniker, Budapesta 1890
Note
- ^ Q91808318, p. 12 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Anton Peter Petri: „Biographisches Lexikon des Banater Deutschtums”, Marquartstein 1992, ISBN 3-922046-76-2
- ^ a b Isidore Singer, Cyrus Adler (ed.): „The Jewish Encyclopedia”: „August Kanitz”, Editura Funk & Wagnalls, Viena 1894, p. 432
- ^ a b Österreichisches Biographisches Lexikon 1815–1950, vol. 3 (Hübl Heinrich–Knoller Richard), Editura Verlag der Österreichischen Akademie, Viena 1965, p. 215
- ^ Karl Kalchbrenner (1807-1886) în „Oedenburgerland”
- ^ Dr. A. Skofitz ed.): „Gallerie österreichischer Botaniker, XVIII. August Kanitz“ în: „Oesterreichische botanische Zeitschrift” anul XXIV, Viena 1874, nr. 1
- ^ ”Magyar Növényt. Lapok” nr. IX, 1885, p. 131
- ^ ”Magyar Növényt. Lapok”, nr. X, 1886, p. 145
Bibliografie
- Gheorghe Adamescu, Aurel I. Candrea: Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, Editura „Cartea Românească”, București 1931, p. 1711
- „Österreichische Botanische Zeitung”, nr. 24, Viena 1874, p. 1-16
- Jurnalul „Leopoldina”, nr. 32, 1896, p. 137
- S. Szinnyei: „Das geistige Ungarn” în: „Biographisches Jahrbuch 1900”
Legături externe
Materiale media legate de August Kanitz la Wikimedia Commons- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – K
