Biserica Rusă din București

În acest articol, vom explora Biserica Rusă din București în profunzime și vom analiza impactul său în diferite contexte. Biserica Rusă din București este un subiect care a captat atenția multora în ultimii ani, iar relevanța sa continuă să crească. De la apariția sa, Biserica Rusă din București a generat dezbateri pasionale și a stârnit un interes din ce în ce mai mare pentru studiul său. Pe măsură ce progresăm în acest articol, vom examina importanța Biserica Rusă din București în societatea actuală, precum și implicațiile sale în diferite domenii. Ne vom scufunda în originile, evoluția și perspectivele sale de viitor, oferind o imagine cuprinzătoare și detaliată a Biserica Rusă din București. Printr-o abordare multidisciplinară, ne propunem să facem lumină asupra acestui subiect și să oferim o analiză exhaustivă care ne permite să înțelegem mai bine sensul și impactul acestuia în lumea de astăzi.

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră.
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare.
Biserica Rusă din București
Poziționare
Coordonate44°26′02″N 26°06′06″E ({{PAGENAME}}) / 44.433794°N 26.101653°E
LocalitateBucurești Modificați la Wikidata
ȚaraRomânia  Modificați la Wikidata
AdresaStr. Ghica Ion 9 sector 3, municipiul București
Edificare
ArhitectM.T. Preobrajenski
StilIstoricism rusesc
Data începerii construcției1905
Data finalizării1909
Clasificare
Cod LMIB-II-m-A-18814
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Biserica Rusă înainte de Primul Război Mondial
Interiorul bisericii

Biserica Rusă din București, cu hramul Sfântul Nicolae, este un monument istoric situat în zona Pieței Universității din București. Lăcașul s-a aflat până în 1957 în subordinea Patriarhiei Moscovei, când a fost trecut în subordinea Patriarhiei Române. Până în 1992 slujbele au fost celebrate în limba rusă.

Descriere

Biserica a fost ridicată între 1905 și 1909 din inițiativa ambasadorului rus Mihail Ghiers pentru personalul ambasadei și credincioșii ruși din București. Curtea imperială de la Sankt Petersburg a pus la dispoziție 600 000 de ruble aur, cu decizia de a nu se face economii de materiale și de bani. Lăcașul a fost construit după planurile arhitectului rus M. Preobrajenschi. Pe fiecare din cele șapte turle specifice arhitecturii rusești este montată o cruce ortodoxă rusă.

În anul 1992, în contextul tensionării relațiilor dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Ortodoxă Rusă, în legătură cu înființarea Mitropoliei Basarabiei, slujbele în limba rusă au fost oprite, iar lăcașul a fost transformat în paraclis al studenților, biserica aflându-se în apropierea Universității din București.

Pictura interioară în ulei, în stilul vechii picturi bizantine sau al picturii de la Muntele Athos, a fost realizată de pictorul Vasiliev, iconostasul, sculptat în lemn și poleit cu aur, fiind pictat de Viktor Vașnețov, după modelul celui din Catedrala „Sf. Arhangheli” din Kremlin. În 1916, în timpul Primului Război Mondial, biserica a fost închisă, obiectele de cult și arhiva fiind evacuate la Iași, iar de aici la Sankt Petersburg, unde s-au pierdut în timpul Revoluției Ruse. După război, slujbele au fost reluate și oficiate în limba slavă veche, atrăgând nu doar ruși, ci și sârbi și bulgari din București. În 1935 Biserica Rusă a fost trecută sub autoritatea statului român și pusă la dispoziția profesorilor și studenților Universității din București. În 1947 este trecută de autoritățile sovietice din nou sub jurisdicția patriarhului Moscovei, este reparată și i se restaurează pictura. Reintră sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române în 1957. A fost consolidată după cutremurul din 1977, iar restaurarea picturii a început în anul 2000.

Este construită cu ziduri masive (19 x 18 m), intrarea făcându-se pe colțul nord-vest, spre stradă, astfel încât altarul, semircular, să fie orientat spre răsărit. Naosul se înscrie într-o cruce cu brațe egale, completat cu compartimente destinate măririi spațiului sau amenajărilor necesare cultului, totul fiind exprimat în volumele fațadei. Este acoperit de o boltă centrală înălțată, peste care se ridică turla, ce susține o cupolă bulbiformă, înconjurată de 4 turnuri mai mici situate pe colțurile naosului. Intrarea este marcată printr-un corp, puternic scos în afară, încoronat de un turn terminat sub formă de bulb, un al șaptelea turn, de aceeași factură, ridicându-se peste altar. Turlele, aurite inițial, sunt acum acoperite cu tablă vopsită. Fațadele, inspirate din modele rusești și georgiene, sunt realizate din cărămidă aparentă de culoare roz gălbui și ornamentate bogat.

Bibliografie

  1. ^ a b Monuments database,  
  2. ^ Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic (). PrivEȘTI București. 
  3. ^ Mariana Celac, Octavian Carabela and Marius Marcu-Lapadat (). Bucharest Architecture - an annotated guide (în engleză). Ordinul Arhitecților din România. p. 38. ISBN 978-973-0-23884-6. 
  4. ^ Valentina Bilcea, Angela Bilcea, Dicționarul monumentelor și locurilor celebre din București, București: Editura Meronia, 2011, p. 67

Legături externe

Enciclo
Wikious
Sapientia
Scientia
Boobota
Anandapedia
Sagapedia
Wikithot