Astăzi, Casa Nedelkovich din Timișoara este un subiect de mare relevanță în societate. De-a lungul istoriei, Casa Nedelkovich din Timișoara a influențat viața oamenilor în diferite moduri, influențându-le deciziile, gândurile și modul lor de a acționa. Dintr-o abordare socială, Casa Nedelkovich din Timișoara a făcut obiectul dezbaterilor și discuțiilor în diferite domenii, generând opinii contradictorii și poziții diverse. Acesta este motivul pentru care este esențial să aprofundăm în studiul lui Casa Nedelkovich din Timișoara, pentru a înțelege importanța și impactul acestuia asupra vieții de zi cu zi. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Casa Nedelkovich din Timișoara, analizând contextul său istoric, relevanța sa astăzi și posibilele implicații pentru viitor.
Casa Nedelkovich | |
Casa Nedelkovich în 2020 | |
Clădire | |
---|---|
Nume alternative | Casa Nedelkovits |
Tip | casă |
Stil arhitectural | baroc provincial |
Oraș | Timișoara Timiș |
Țară | România |
Adresă | Str. Alecsandri Vasile, nr. 3 |
Coordonate | 45°45′23″N 21°13′40″E / 45.7565°N 21.2277°E |
Construcție | |
Renovată | sec. al XIX-lea |
Număr etaje | 2 |
Monument istoric | |
Poziționare | |
Adresa | Str. Alecsandri Vasile, nr. 3 |
Edificare | |
Stare de conservare | bună |
Materiale | cărămidă |
Clasificare | |
Cod LMI | TM-II-m-B-06119 |
Modifică date / text |
Casa Nedelkovich este una dintre cele mai vechi case din Timișoara, apărând pe planurile orașului încă din 1734. Situată pe str. Vasile Alecsandri, nr. 3, este declarată monument istoric, având codul LMI TM-II-m-B-06119.
Între 1734–1740 pe planurile orașului apare o clădire cu fațada aliniată pe actualul front stradal. În 1752 proprietarul său era hornarul Peter Anton Delpondio. În 1828 casa aparținea lui Netsa Nedelkovich (Nedelkovits), nume sub care este cunoscută astăzi.
În 1828 casa figura ca având 120 de stânjeni pătrați (c. 430 m2).
Aspectul actual al clădirii datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Fațada este fără elemente stilistice pregnante. Etajele I și II sunt decorate cu pilaștri dorici simpli (lisene) pe două niveluri. Fațada a pierdut cea mai mare parte a decorațiilor. Canaturile din lemn masiv ale porții sunt decorate cu arcuri frânte neogotice.
În podul clădirii sunt birourile unei firme. Amenajarea interioară a podului, făcută de Ștefania Țiplea, a pornit de la stâlpii și grinzile de lemn excelent conservate. A rezultat un spațiu asemănător cu cel din multe clădiri britanice. La parter se află spații comerciale.
Fațada clădirii a fost reabilitată în 2019.