Charles de Secondat, baron de Montesquieu
În zilele noastre, Charles de Secondat, baron de Montesquieu a devenit un subiect de interes general pentru mulți oameni din întreaga lume. Odată cu creșterea tehnologiei și a globalizării, Charles de Secondat, baron de Montesquieu a luat un rol central în viața noastră de zi cu zi. Fie că vorbim despre Charles de Secondat, baron de Montesquieu la nivel personal, profesional sau social, impactul său este incontestabil. În acest articol, vom explora în detaliu subiectul Charles de Secondat, baron de Montesquieu și relevanța sa astăzi. De la origini și până la evoluția sa în societatea modernă, vom analiza diversele aspecte care fac din Charles de Secondat, baron de Montesquieu un subiect de importanță și interes vital pentru toată lumea.
| Charles de Secondat, baron de Montesquieu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Charles-Louis de Secondat  |
| Născut | Labrède, Aquitaine, Franța |
| Decedat | (66 de ani) Paris, Regatul Franței |
| Înmormântat | église Saint-Sulpice de Paris |
| Căsătorit cu | Jeanne de Lartigue |
| Copii | Jean-Baptiste de Secondat |
| Religie | catolicism |
| Ocupație | filozof scriitor romancier sociolog avocat judecător enciclopedist istoric politician jurist |
| Limbi vorbite | limba franceză |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Charles-Louis de Secondat, Baron de La Brède et de Montesquieu (n. , Labrède, Aquitaine, Franța – d. , Paris, Regatul Franței), de regulă menționat doar ca Montesquieu, s-a născut în castelul din la Brède, lângă Bordeaux, într-o familie de magistrați aparținând micii nobilimi. A fost una din cele mai complexe și importante figuri ale iluminismului francez.
A activat în calitate de consilier (1714) în parlamentul de la Bordeaux, devenind președintele acestuia (1716 - 1728) după moartea unuia din unchii săi, căruia i-a moștenit titlul și funcția. În 1728, a devenit membru al Academiei Franceze.
Opera sa majoră, Scrisori persane (1721), „profundă alegorie a dragostei, moralei, politicii și religiei“ , s-a bucurat de un succes imens și imediat. Cartea este concepută sub forma unei colecții de scrisori, despre care se presupune a fi fost scrise de călători în Persia și de prietenii acestora din Europa. Aici, autorul a satirizat și a criticat instituțiile franceze.
În calitate de teoretician, a scris în 1734 o disertație istorică științifică asupra înfloririi și decăderii Romei, Considérations sur les causes de la grandeur des Romains et de leur décadence (Considerații asupra cauzelor măreției și decadenței romanilor), în care afirmă că „Roma a oferit spectacolul unei fascinante pervertiri a firii umane, al unei patologii la care republicile sunt extrem de vulnerabile“.
Spiritul legilor (1748), debutează cu o scurtă discuție despre legi în general. În cartea I, Capitolul III, susține că „legea în general este rațiunea omenească în măsura în care ea guvernează toate popoarele de pe pământ iar legile politice și civile ale fiecărui popor nu trebuie să fie decât cazuri particulare la care se aplică această rațiune omenească“. Scopul deliberat a lui Montesquieu în această carte este să explice legile umane și legile sociale. Conform lui, tot ceea ce există are legile sale, „Divinitatea“ are legile sale, „lumea materială“ și „substanțele superioare omului“ au, la rândul lor, legi proprii. Cartea este un studiu comparativ, concentrat asupra a trei tipuri de guvernare (republică, monarhie și despotism), fiind realizat sub influența ideilor lui John Locke.
Una din teoriile majore prezentate în lucrare este cea a separării puterilor în stat, conform căreia puterile guvernului trebuie separate și echilibrate pentru a garanta libertatea individului. Cartea își păstrează și în prezent importanța istorică, fiind una dintre operele care au influențat decisiv elaborarea Constituției Statelor Unite ale Americii, care, la rândul său, a influențat esențial scrierea a numeroase constituții din multe state ale lumii.
Operă
- Les causes de l'écho;
- Les glandes rénales;
- La cause de la pesanteur des corps;
- 1711: La damnation éternelle des païens ;
- 1716: Système des Idées;
- 1721: Lettres persanes ("Scrisori persane");
- 1724: Le temple de Gnide, roman;
- 1730: Histoire véritable d'Arsace et Isménie, roman;
- 1734: Considérations sur les causes de la grandeur des Romains et de leur décadence ;("Considerații asupra cauzelor măreției și decadenței romanilor");
- 1748: De l'esprit des lois ("Spiritul legilor")
- 1750: La défense de « L'Esprit des lois »;
- Pensées suivies de Spicilège;
- 1939: Les cahiers de Montesquieu. Mes pensées ("Caietele lui Montesquieu. Cugetările mele").
Referințe
- ^ a b c d Montesquieu, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Montesquieu, Gran Enciclopèdia Catalana
- ^ a b Montesquieu, GeneaStar
- ^ a b c d e f Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Charles-Louis de Secondat, baron de La Brède et de Montesquieu, annuaire prosopographique: la France savante, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ fr Montesquieu Montesquieu Montesquieu
- ^ Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, Coordonator D. Miller, Humanitas, 2000, pagina 508
- ^ Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, Coordonator D. Miller, Humanitas, 2000, pagina 509
- ^ Despre Spiritul Legilor, I, Ch. Montesquieu, Editura Științifică, București, 1964, pagina 17
Bibliografie
- Charles, Montesquieu (). Despre spiritul legilor. 1. București: Editura Științifică.
- David, Miller (). Enciclopedia Blackwell a gândirii politice. 1. București: Humanitas.
Vezi și
Legături externe
- fr Scrisori persane
- fr Expression Libre Arhivat în , la Wayback Machine.
- fr Éloge de la sincérité
- fr Biografia lui Montesquieu
- en The Stanford Encyclopedia of Philosophy entry
.jpg)
