Compus anorganic

În zilele noastre, Compus anorganic este un subiect de mare interes în societatea contemporană. Odată cu ritmul rapid al vieții moderne, tot mai mulți oameni sunt afectați de Compus anorganic în diferite aspecte ale vieții lor. Fie în sfera profesională, personală, familială sau socială, Compus anorganic a devenit o problemă relevantă care merită atenție și reflecție. În acest articol, vom explora diferitele dimensiuni ale Compus anorganic, examinând impactul acestuia asupra vieții de zi cu zi a oamenilor și oferind posibile soluții sau abordări pentru a aborda această problemă în mod eficient.

Apa (H2O) este o moleculă anorganică

Un compus anorganic este un compus chimic care nu este organic. Compușii anorganici sunt văzuți tradiționali ca fiind obținuți prin intermediul unor procese geologice. Compușii anorganici alcătuiesc cea mai mare parte a scoarței terestre, însă compoziția chimică din manta rămâne un domeniu activ de cercetare.

Toți alotropii (forme pure diferite din punct de vedere structural ale unui element chimic) și unii compuși simpli ai carbonului sunt considerați anorganici. Printre exemple se numără alotropii carbonului (grafit, diamant, buckminsterfullerene, grafene, etc.), monoxidul de carbon CO, dioxidul de carbon CO2, carburile și sărurile anionilor anorganici, cum ar fi carbonații, cianurile, cianații, tiocianații, izotiocianații, fosfații, sulfații, clorații etc. Multe dintre acestea fac parte din sistemele organice, alcătuind un procent ridicat din compoziția organismelor vii; descrierea unei substanțe chimice ca fiind anorganică nu înseamnă neapărat că aceasta nu poate să apară în cadrul organismelor vii.

Clasificare

Principalele clase de compuși anorganici sunt:

Note

  1. ^ J. J. Berzelius "Lehrbuch der Chemie," 1st ed., Arnoldischen Buchhandlung, Dresden and Leipzig, 1827. ISBN: 1-148-99953-1. Brief English commentary in English can be found in Bent Soren Jorgensen "More on Berzelius and the vital force" J. Chem. Educ., 1965, vol. 42, p 394. doi:10.1021/ed042p394
  2. ^ Newman, D. K.; Banfield, J. F. (). „Geomicrobiology: How Molecular-Scale Interactions Underpin Biogeochemical Systems”. Science. 296 (5570): 1071–1077. Bibcode:2002Sci...296.1071N. doi:10.1126/science.1010716. PMID 12004119. 

Vezi și