Curd Jürgens

În acest articol, vom explora lumea Curd Jürgens, aprofundând în aspectele sale cele mai relevante și semnificative. De la impactul său asupra societății și până la posibilele sale aplicații în viitor, ne vom cufunda într-o analiză exhaustivă care încearcă să arunce lumină asupra acestui subiect interesant. Prin cercetare și studiu detaliat, sperăm să oferim o viziune completă și îmbogățitoare care să permită cititorului să înțeleagă pe deplin importanța și relevanța Curd Jürgens în lumea de astăzi. Alăturați-vă nouă în această călătorie de descoperire și anchetă, în care vom explora fiecare fațetă a Curd Jürgens pentru a înțelege pe deplin influența și potențialul acestuia.

Curd Jürgens

Portret de Günter Rittner⁠(de), 1980
Date personale
Nume la naștereCurd Gustav Andreas Gottlieb Franz Jürgens
Născut13 decembrie 1915(1915-12-13)
Solln, Regatul Bavariei, Imperiul German
Decedat (66 de ani)
Viena, Austria
ÎnmormântatCimitirul Central din Viena Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiinfarct miocardic
PărințiCurd Jürgens] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuLulu Basler (1938–1947)
Judith Holzmeister (1947–1955)
Eva Bartok (1955–1956)
Simone Bicheron (1958–1977)
Margie Schmitz (1978–1982)
Cetățenie Germania
 Austria Modificați la Wikidata
OcupațieActor
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Ani de activitate1935–1982
PremiiVolpi Cup for Best Actor
1955 Les héros sont fatigués⁠(fr)

Curd Gustav Andreas Gottlieb Franz Jürgens (n. 13 decembrie 1915, München-Solln – d. 18 iunie 1982, Viena) a fost un actor de teatru și film germano-austriac.

Date biografice

Curd Gustav Andreas este fiul unui om de afaceri din Hamburg și al unei actrițe franceze. El va vorbi deja ca și copil franceza și germana. Copilăria pe cara a avut-o în cartierul Westend, din Berlin, o amintește pe larg Curd Gustav în autobiografia sa. După terminarea școlii a lucrat la început ca jurnalist la cotidianul "8-Uhr-Abendblatt" din Berlin, în același timp studiază actoria și se prezintă în 1933 la studioul cinematografic german UFA (Universum Film AG). În 1944 după terminarea turnării filmului "Wiener Mädeln" (Fete vieneze), din cauza unui conflict avut cu fratele lui, Ernst Kaltenbrunner, un ofițer SS, este internat într-un Lagăr de muncă. După câteva săptămâni reușește să evadeze și să se ascundă. După terminarea celui de al doilea război mondial lucrează ca intendant la teatrul de stat din Straubing și la teatrul Hébertot din Paris. Nu are prea mult succes ca regizor în Austria. După 1945 primește cetățenia austriacă, din punct de vedere politic este un admirator al lui Willy Brandt. Curd Gustav a fost de cinci ori căsătorit, după cum urmează: cu actrițele Lulu Basler (1938), Judith Holzmeister (1947) și Eva Bartok (1955), cu manechinul Simone Bicheron (1958) și pe urmă, în 1978, cu Margie Schmitz. Din cauza staturii sale și a stilului său rece, a fost supranumit "Dulapul normand" de Brigitte Bardot. În anul 1905 a fost întocmită de revista Bild o listă a celor mai sexi bărbați, Curd Gustav ocupă pe listă, locul doi. El a avut mai multe domicilii, unde era servit de un personal numeros. În 1967 este de mai multe operat din cauza unei insuficiențe cardiace, cauzată de băutură, tutun și o alimentare excesivă. El moare în 1982, înainte de terminarea ultimului său film.

Filmografie (selectată)

Distincții

  • 1955: Coppa Volpi (actor) - Des Teufels General und Die Helden sind müde
  • 1966: Kainz-Medaille
  • 1973: Premio Sorrento în Neapole
  • 1976: Profesor universitar la academia de artă din Austria
  • 1981: Verdienstkreuz des Verdienstordens der Bundesrepublik Deutschland
  • 1981: Filmband in Gold (Banderola de Aur) pentru activitatea cinematografică
  • 1982: Goldene Kamera

Discografie

  • Ferry To Hong Kong / Live For Love (1959; Top Rank)
  • Blacky Jones / Majanah-Keh (1961; Ariola)
  • Mackie Messer / Kanonen-Song (1963; Ariola)
  • Ich hab’ Bäume ausgerissen / O Susanna (1969; Philips)
  • Ich hab’ Bäume ausgerissen / Lonesome Traveller (1969; Philips)
  • Auf der Reeperbahn nachts um halb eins / Kleine Möwe, flieg nach Helgoland (1970; Ariola)
  • Überall ist es schön auf dieser Welt („Käpt’n Rauhbein-Song“) / Unter den schmutzigen Sternen der Stadt (1971; Telefunken)
  • 60 Jahre – und kein bißchen weise / Wenn (1975; Polydor)
  • Kalter Kaffee / Wenn man sich so den Tag betrachtet (1976; Polydor)
  • Kopf oder Zahl / Gieß mir kein Wasser in den Wein (1977; Polydor)
  • Waren das noch Zeiten / Winnetou (1981; RCA)

Bibliografie

  • Curd Jürgens: „… und kein bißchen weise“, 1976 (Autobiografischer Roman), ISBN 3-85886-054-9
  • Curd Jürgens: „Der süsse Duft der Rebellion“, 1980 (Roman), CJ und Droemer Knaur Verlag Schoeller & Co, auch: ISBN 3-426-00825-4
  • Dt. Filminstitut/ Dt. Filmmuseum: Curd Jürgens. Henschel Verlag 2007. ISBN 978-3-89487-587-9
  • Guido Knopp und Peter Arens „UNSERE BESTEN Die 100 größten Deutschen“ Econ Verlag, ISBN 3-430-15521-5, 1. Auflage 2003

Legături externe

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ CONOR]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)