Energie de ionizare
În lumea de astăzi, Energie de ionizare este un subiect care a captat atenția și interesul oamenilor din toate categoriile sociale. De la impactul său asupra societății până la relevanța sa în politică și economie, Energie de ionizare s-a dovedit a fi un subiect cu mai multe fațete care merită să fie explorat în profunzime. Pe măsură ce continuăm să avansăm în era digitală, Energie de ionizare continuă să fie relevantă și actuală, ridicând întrebări și provocări care merită să fie abordate serios și atent. În acest articol, vom explora diferite aspecte ale Energie de ionizare, de la originea sa până la impactul său asupra vieții noastre de zi cu zi, cu scopul de a arunca lumină asupra unui subiect care este în continuă evoluție.
Energia de ionizare, cunoscută și sub denumirea de potențial de ionizare, reprezintă cantitatea de energie care este necesară pentru ca un electron dintr-un atom sau o moleculă să fie cedat. Cantitativ, procesul de ionizare se poate nota astfel:
- X + energie → X+ + e−
unde X este orice atom sau moleculă care poate ionizată, X+ este atomul sau molecula care a cedat electronul, iar e− este electronul cedat.
Termenul de potențial de ionizare este o denumire mai veche a energiei de ionizare, deoarece metoda mai veche de măsurare a energiei de ionizare avea la bază ionizarea unei specii chimice și accelerarea electronului cedat folosindu-se potențialul electrostatic. În prezent, IUPAC consideră această denumirea învechită (obsolete)
Energii multiple
Cea de a n-a energie de ionizare reprezintă energia necesară pentru a ceda un electron de la o specie chimică cu sarcina (n-1). De exemplu, primele trei energii de ionizare sunt definite astfel:
- Prima energie de ionizare
- X → X+ + e−
- A doua energie de ionizare
- X+ → X2+ + e−
- A treia energie de ionizare
- X2+ → X3+ + e−
Vezi și
Referințe
- ^ F. Albert Cotton și Geoffrey Wilkinson, Advanced Inorganic Chemistry (ed. 5, John Wiley 1988) p.1381 ISBN 0-471-84997-9
- ^ IUPAC Gold Book (Cartea de Aur IUPAC); accesat pe 19 septembrie 2015
- Constantin D. Albu, Maria Brezeanu, Mică enciclopedie de chimie, Editura Enciclopedică Română, 1974, p 204
- Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972
