Fecundație

În articolul de astăzi vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Fecundație. De la origini și până la relevanța sa astăzi, vom explora fiecare aspect care îl face atât de interesant și relevant în societatea actuală. Vom aprofunda asupra impactului acestuia în diferite domenii, precum și asupra influenței sale asupra luării deciziilor și formării opiniilor. Acesta este un subiect care stârnește, fără îndoială, curiozitatea și interesul unui număr mare de oameni, așa că este esențial să ne adâncim în el pentru a înțelege adevărata sa amploare. Alăturați-vă nouă în această explorare interesantă!

Fecundația unui ovul

Fecundația (sau fertilizarea) este fuziunea de gameți, având drept consecință formarea unui nou organism al aceleiași specii. La mamifere, acest proces implică unirea unui spermatozoid cu un ovul urmată de dezvoltarea unui embrion. În funcție de specia din care face parte animalul respectiv, acest proces poate avea loc în interiorul organismului femelei (în cazul fecundației interne) sau în afara organismului (în cazul fecundației externe).

Fecundarea la plantele cu flori

Grăunciorul de polen ajuns pe sigmatul lipicios al pistilului formează un tub polinic, care străbate stilul și ajunge în ovar. În ovar, celula sexuală bărbătească din polen se unește cu celula sexuală femeiască din ovul. În urma fecundației, sepalele și petalele de obicei cad, staminele, stilul și stigmatul se usucă și ovarul se ingroașă. Ovarul devine fruct iar ovulele fecundate se trasformă în semințe.

Fecundarea in vitro

În 1968, Robert G. Edwards, medic și cercetator la Universitatea Cambridge, a reușit pentru prima oară să fecundeze un ovul uman în afara corpului unei femei, unindu-l cu un spermatozoid în eprubetă. În cei peste 30 de ani de când tehnica fecundării in vitro (FIVET) este utilizată, s-a calculat că a permis venirea pe lume a peste 4 milioane de indivizi.

Note

  1. ^ a b Premiul Nobel pentru fecundarea in vitro, 5 octombrie 2010, Descoperă, accesat la 22 mai 2012

Vezi și