În lumea de astăzi, Flora României a câștigat o relevanță fără precedent. Fie la nivel personal, profesional sau social, Flora României a devenit un subiect de interes și dezbatere constant. Impactul său variază de la modul în care relaționăm cu ceilalți până la modul în care ne desfășurăm activitățile zilnice. În acest articol, vom explora în profunzime importanța Flora României și modul în care influența sa a adus schimbări semnificative în diferite aspecte ale vieții noastre. De la origini și până la proiecția viitoare, Flora României va continua să fie un subiect de studiu și reflecție care merită toată atenția noastră.
Flora României cuprinde totalitatea plantelor identificate și clasificate pe teritoriul acestei țări.
Pe teritoriul României au fost identificate 3700 de specii de plante din care până în prezent 23 au fost declarate monumente ale naturii, 74 dispărute, 39 periclitate, 171 vulnerabile și 1253 sunt considerate rare. Cele trei mari zone de vegetație în România sunt zona alpină, zona de pădure și zona de stepă.
Vegetația este distribuită etajat, în concordanță cu caracteristicile de sol și climă, dar și în funcție de altitudine, astfel: stejarul, gârnița, teiul, frasinul (în zonele de stepă și dealuri joase); fagul, gorunul (între 500 și 1200 de metri); molidul, bradul, pinul (între 1200 și 1800 de metri); ienupărul, jneapănul și arborii pitici (într 1800 și 2000 de metri); pajiștile alpine formate din ierburi mărunte (peste 2000 de metri). În largul văilor mari, datorită umezelii persistente, apare o vegetație specifică de luncă, cu stuf, papură, rogoz și adesea cu pâlcuri de sălcii, plopi și arini. În Delta Dunării predomină vegetația de mlaștină.
Procentul de împădurire al actualului spațiu geografic al României a scăzut treptat de la aproximativ 80% în vechime, la 55-60% la începutul secolului al XIX-lea, până la 27% în prezent, producându-se totodată, o considerabilă deteriorare a mediului, inclusiv o îngrijorătoare extincție a biodiversității.
|
|