Grupul Ananke
În acest articol ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Grupul Ananke, explorând diferitele sale aspecte, origini și posibile implicații în societatea actuală. Grupul Ananke a fost subiect de interes și dezbatere de-a lungul anilor, stârnind curiozitatea și atenția experților și pasionaților deopotrivă. Pe parcursul acestor pagini vom examina evoluția sa în timp, diversele sale manifestări în diferite culturi și impactul său la nivel personal și colectiv. Pregătește-te să pornești într-o călătorie de descoperire și reflecție în jurul lui Grupul Ananke, în speranța de a-ți extinde înțelegerea și cunoștințele despre acest subiect interesant.
Grupul Ananke este un grup de sateliți neregulați retrograzi ai lui Jupiter care urmează orbite similare cu Ananke despre care se crede că au o origine comună.
Semiaxele lor mari (distanțele de la Jupiter) variază între 19,3 și 22,7 Gm, înclinațiile lor orbitale între 145,7° și 154,8° și excentricitățile lor orbitale între 0,02 și 0,28.
Membrii de bază includ (perioada negativă indică orbita retrogradă):
| Nume | Diametru (km) |
Perioadă (zile) |
|---|---|---|
| Ananke | 28 | -623,59 |
| Praxidike | 7 | -609,25 |
| Iocaste | 5 | -640,97 |
| Harpalyke | 4 | -634,19 |
| Thyone | 4 | -603,58 |
| Euanthe | 3 | -602,81 |
| Eupheme | 2 | -628,06 |
Uniunea Astronomică Internațională (IAU) rezervă nume care se termină în -e pentru toți sateliții retrograzi, inclusiv pentru membrii acestui grup.
Origine
Se crede că grupul Ananke s-a format când un asteroid a fost capturat de Jupiter și s-a fragmentat ulterior printr-o coliziune. Această ipoteză se bazează pe faptul că dispersia parametrilor medii orbitali 1 ai elementelor membrilor de bază este foarte mică și poate fi explicată printr-un impuls mic de viteză (15 < δV < 80 m/s), compatibil cu o singură coliziune și ruptură.
Pe baza dimensiunilor sateliților, asteroidul original ar fi putut avea aproximativ 28 de km în diametru. Deoarece această valoare este aproape de diametrul aproximativ al lui Ananke însuși, este posibil ca corpul părinte să nu fi fost puternic perturbat.
Studiile fotometrice disponibile adaugă mai multă credibilitate teoriei de origine comună: trei dintre sateliții familiei ( Harpalyke, Praxidike și Iocaste ) prezintă culori gri similare ( indici medii de culoare : B−V = 0,77 și V−R = 0,42), în timp ce Ananke însuși se află la limita dintre gri și roșu deschis.
1 Parametrii orbitali osculatori ai sateliților neregulați ai lui Jupiter se modifică mult în intervale scurte din cauza perturbării puternice a Soarelui. De exemplu, au fost raportate modificări de până la 1 Gm în semiaxa mare în 2 ani, 0,5 în excentricitate în 12 ani și până la 5° în 24 de ani. Elementele medii orbitale sunt mediile calculate prin integrarea numerică a elementelor curente pe o perioadă lungă de timp, utilizate pentru determinarea familiilor dinamice.
Referințe
- ^ David Nesvorný, Cristian Beaugé, and Luke Dones Collisional Origin of Families of Irregular Satellites, The Astronomical Journal, 127 (2004), pp. 1768–1783 Full text.
- ^ David Nesvorný, Jose L. A. Alvarellos, Luke Dones, and Harold F. Levison Orbital and Collisional Evolution of the Irregular Satellites, The Astronomical Journal,126 (2003), pages 398–429. (pdf) Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ Sheppard, Scott S.; Jewitt, David C. (). „An abundant population of small irregular satellites around Jupiter”. Nature. 423 (6937): 261–263. Bibcode:2003Natur.423..261S. doi:10.1038/nature01584. PMID 12748634. (pdf). Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ Grav, Tommy; Holman, Matthew J.; Gladman, Brett J.; Aksnes, Kaare Photometric survey of the irregular satellites,Icarus, 166,(2003), pp. 33-45. Preprint
