În zilele noastre, Hohenzollern-Sigmaringen este un subiect care a captat atenția unui număr mare de oameni. De la impactul său asupra societății și până la relevanța sa în domeniul profesional, Hohenzollern-Sigmaringen a devenit un subiect de conversație din ce în ce mai frecvent. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Hohenzollern-Sigmaringen a dobândit o importanță fără precedent în viața noastră. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Hohenzollern-Sigmaringen și vom analiza influența acestuia asupra diferitelor aspecte ale realității noastre. De la istoria sa până la implicațiile sale viitoare, Hohenzollern-Sigmaringen este un subiect care merită o examinare atentă.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Hohenzollern-Sigmaringen | ||||
Principatul Hohenzollern-Sigmaringen | ||||
Fürstentum Hohenzollern-Sigmaringen | ||||
— Stat al Sfântului Imperiu Roman, Stat al Confederației Rinului, Stat al Confederației Germane — | ||||
| ||||
| ||||
Deviză națională | ||||
---|---|---|---|---|
latină Nihil Sine Deo | ||||
Hohenzollern-Sigmaringen în 1848 | ||||
Capitală | Sigmaringen | |||
Limbă | Limba germană | |||
Guvernare | ||||
Formă de guvernare | principat | |||
Istorie | ||||
Epoca istorică | Evul Mediu | |||
Partiționarea Comitatului Hohenzollern | 1576 | |||
Transformat în Principat | 1623 | |||
Incorporare în Regatul Prusiei | 1850 | |||
Modifică date / text |
Hohenzollern-Sigmaringen este o ramură a dinastiei de Hohenzollern, care au condus Prusia și ulterior Germania până în 1918.
Comitatul Hohenzollern-Sigmaringen a fost format în 1576, în urma partajării Comitatului Hohenzollern, un fief al Sfântului Imperiu Roman. La moartea ultimului conte de Hohenzollern, Carol I (1512-1579), teritoriul a fost divizat între fii acestuia:
Principii de Hohenzollern-Sigmaringen au condus un mic principat din sud-vestul Germaniei. Spre deosebire de ramura Hohenzollern de Brandenburg, familia de Hohenzollern-Sigmaringen și verii lor de Hohenzollern-Hechingen, o altă ramură dinastică, au rămas catolici.
Principatul a devenit un stat independent în 1815 după terminarea Războaielor Napoleoniene. În 1849, Hohenzollern-Sigmaringen și Hohenzollern-Hechingen au fost anexate Prusiei. Anexarea statului lor nu a însemnat însă și pierderea importanței pe care a avut-o Casa de Hohenzollern-Sigmaringen. Ultimul prinț, Karl Anton, a fost prim-ministru prusac în perioada 1858-1861. Cel de-al doilea fiu al său, Karl Eitel Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen a devenit Domnitor al Principatelor Române (1866–1881) și apoi rege (1881–1914) de România, sub numele de Carol I de România, iar casa dinastică înființată de el a rămas pe tron până la sfârșitul monarhiei române în 1947. Opoziția franceză la candidatura fratelui mai mare a lui Carol, Prințul Leopold pentru tronul Spaniei a declanșat Războiul Franco-Prusac (1870–1871), care a dus la formarea (ianuarie 1871) a Imperiului German.