În lumea de astăzi, ISO 639 a fost un subiect relevant care a captat atenția societății în general. Odată cu progresul tehnologiei și globalizării, ISO 639 a devenit un subiect de discuție și dezbatere în diverse domenii, de la politică la știință, inclusiv cultură și divertisment. Pe măsură ce ISO 639 continuă să ne influențeze viețile în moduri neașteptate, este esențial să analizăm implicațiile și consecințele sale în societatea contemporană. În acest articol, vom arunca o privire mai atentă asupra fenomenului ISO 639 și asupra influenței sale asupra diferitelor aspecte ale vieții noastre de zi cu zi.
ISO 639 este un set de standarde internaționale ce are ca obiectiv atribuirea limbilor un cod scurt.
Standardul ISO 639 este format din mai multe părți dintre care primele patru au fost deja aprobate, cu două litere (ISO 639-1), cu trei litere (ISO 639-2, ISO 639-3 și ISO 639-5), iar a cincea și a șasea parte (ISO 639-4 și ISO 639-6) sunt în ultima fază de dezvoltare (iunie 2008).
Codurile definite de ISO 639 sunt utilizate pentru scopuri bibliografice în medii de calcul și internet, unde reprezintă un element-cheie al datelor de localizare. Codurile de asemenea sunt utilizate în diverse aplicații, cum ar fi URL-uri de pe Wikipedia pentru edițiile sale de limbi diferite.
Codurile de limbă includ limbile naturale și limbile artificiale, dar nu limbile care au fost create prin prelucrare mecanică, cum ar fi limbaje de programare RPG.
Norme oficiale introduse parțial sunt:
Următoarele părți se află în dezvoltare:
Partea standardului ISO 639-1, a fost creat pentru utilizare în terminologie, lingvistică și lexicografie. Până la adoptarea sa oficială, din 2002, listele se aflau sub numele de ISO 639. Precursori sunt Request for Comments RFC 1766 (martie 1995) și RFC 3066 (ianuarie 2001). ISO 639-1 nu este numai pentru limbile cele mai mult reprezentate în literatură internatională, dar și pentru înregistrarea limbilori „dezvoltate” cu un vocabular „specializat”.
Partea standardului ISO 639-2 (Alpha-2) a fost creat pentru extinderea identificării limbilor la trei litere de cod, așa că, teoretic, sunt 263 = 17.576 coduri de limbi posibile. Până în prezent, sunt mai mult de 480 (în ianuarie 2007 ) de limbi și familii de limbi identificate.
Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii a preluat administrarea acestui document.
ISO 639-3 (Alpha-3) a fost redactat la 5 februarie 2007 și se bazează pe primele două standarde de acoperire cuprinzătoare a limbilor din lume. Identificarea precedentă de trei litere de la ISO 639-2 va fi continuat și, astfel, ISO 639-3 poate dispune, teoretic, asupra 17.576 de identități înregistrate.
Mai mult de 6.900 de limbi sunt, pînă în prezent, incluse în standard și se intenționează completarea listei pentru a fi utilizată în tehnologia informației a tuturor limbilor.
O explicație de aplicare a standardelor ISO 639 va fi reflectată în standardul ISO 639-4 (Alpha-4), care însă încă nu a aparut. Acest standard nu va defini limba codurilor. Lista este publicată în 30 noiembrie 2008.
Aceast sub-standard (Alpha-5) oferă o ierarhie a familiilor de limbi și permite o structurare a codului de la sub-standarde de la listele ISO 639-1 la -3. Acest lucru permite o degradare diferențiat treptată în generalizarea pentru evidențierea datelori de limbaje.
Această listă ISO 639-6 încă în pregătire, va avea patru litere de coduri define și o extindere a codurilor de limbi din părțile ISO 639-1 la -3.