Problema Invazia Irakului din 2003 este un subiect de mare relevanță astăzi. Din ce în ce mai mulți oameni sunt interesați să afle mai multe despre Invazia Irakului din 2003 și despre modul în care le afectează viața de zi cu zi. În acest articol, vom explora în detaliu tot ceea ce are legătură cu Invazia Irakului din 2003, de la origini până la impactul său asupra societății actuale. Vom analiza diferite perspective și opinii ale experților din domeniul Invazia Irakului din 2003, cu scopul de a oferi o viziune completă și obiectivă asupra acestui subiect. În plus, vom examina, de asemenea, cele mai recente tendințe și știri legate de Invazia Irakului din 2003, astfel încât cititorul să fie la curent cu cele mai actualizate informații. Citiți mai departe pentru a afla tot ce trebuie să știți despre Invazia Irakului din 2003!
Invazia Irakului din 2003 | ||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Războiul din Irak | ||||||||||||||||
Informații generale | ||||||||||||||||
| ||||||||||||||||
Beligeranți | ||||||||||||||||
Saddam Hussein | George W. Bush | Statele Unite ale Americii | Regatul Unit | Australia | Polonia | Irakul Ba'athist | Ansar al-Islam | Tommy Franks | Tony Blair | Brian Burridge | Qusay Hussein | Uday Hussein | ||||
Modifică date / text |
Invazia Irakului din 2003 a avut loc între 20 martie și 1 mai 2003 și a dus la începerea Războiului din Irak, care a fost numit Operațiunea Eliberarea Irakului de către Statele Unite ale Americii (înainte de 19 martie ea se numea Operațiunea Enduring Freedom, continuare a Războiului din Afganistan). La invazie au luat parte trupe din Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Australia și Polonia.
Numărul participanților a fost:
S-a intenționat deschiderea și unui front în Nord, Turcia refuzând să-i fie folosit teritoriul în acest scop după ce SUA nu și-a dat acordul ca armata turcă să fie folosită împotriva insurgenților kurzi în Turcia. Cele mai multe țări și-au trimis trupe în Irak doar după invazie. Aceste forțe au fost numite "Coaliția celor favorabili" (Coalition of the Willing).
|
„Les États ne renonceront pas au droit de faire la guerre car l’ONU n’apporte pas aux États une garantie absolue de venir au secours des États attaqués; l’ONU ne peut que promettre que la situation sera examinée et qu’elle fera son maximum pour l’aider mais c’est tout...Une gouvernance mondiale efficace doit combiner :
Mais quand les US refusent la CPI, ils n’ont pas totalement tort: en effet, on demande à quelqu’un qui "se mêle les mains dans la merde" de pouvoir être mis en cause par un observateur qui lui ne se mouille pas!”
- impliquation des grandes puissances
- représentativité démocratique
|DataArhivei=
ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |URLarhivă=
ignorat (posibil, |urlarhivă=
?) (ajutor)Merită menționat apoi și faptul că aceste puține războaie care au fost aprobate totuși de către O.N.U., au fost pregătite juridic și declanșate tocmai ca urmare a presiunilor americane (războiul din Coreea și primul război din Golf, din timpul primului președinte Bush).
Conflictul a fost de scurtă durată, și cu daune minime pentru armatele invadatoare, datorită inegalității între forțele implicate: consecință a unui deceniu de embargo, Irakul a dus lipsă de apărare antiaeriană, iar armata și economia sa se aflau în condiții proaste.
După înlăturarea regimului bathist (socialist) irakian, S.U.A. și-au proclamat victoria.
Așa a început ocuparea Irakului de către coaliția internațională.