În lumea de astăzi, Ioan al II-lea al Franței a avut un rol fundamental în viața oamenilor. De la apariția sa, Ioan al II-lea al Franței a generat un impact semnificativ asupra diverselor aspecte ale societății, de la modul în care comunicăm până la modul în care ne desfășurăm activitățile zilnice. În acest articol, vom explora rolul pe care Ioan al II-lea al Franței îl joacă în viața noastră de zi cu zi, precum și impactul său în diferite domenii. De la influența sa asupra culturii populare până la relevanța sa în domeniul academic, Ioan al II-lea al Franței s-a dovedit a fi un subiect de mare interes și relevanță astăzi. Prin această cercetare, vom căuta să înțelegem mai bine rolul pe care Ioan al II-lea al Franței îl joacă în viețile noastre și influența sa asupra lumii din jurul nostru.
| Ioan al II-lea | |
| Rege al Franței | |
Regele Ioan al II-lea (pictură pe lemn, c. 1350, Muzeul Luvru) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Le Mans, Franța |
| Decedat | (44 de ani) Londra, Regatul Angliei |
| Înmormântat | Catedrala din Saint-Denis |
| Părinți | Filip al VI-lea al Franței[1] Ioana de Burgundia[1] |
| Frați și surori | Jeanne de France Philip of Valois, Duke of Orléans[1] |
| Căsătorit cu | Bonna de Luxemburg (–)[1] Ioana I, Contesă de Auvergne (–)[1] |
| Copii | Carol al V-lea al Franței[1] Ludovic de Anjou[1] Ioan de Berry[1] Filip al II-lea, Duce de Burgundia Ioana de Valois[1] Maria de Valois, ducesă de Bar Isabella de Valois |
| Religie | creștinism |
| Ocupație | suveran |
| Limbi vorbite | limba latină[2] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | count of Auvergne roi de France |
| Familie nobiliară | Casa de Valois |
| Rege al Franței | |
| Domnie | 22 august 1350 – 8 aprilie 1364 |
| Încoronare | 26 septembrie 1350 |
| Predecesor | Filip al VI-lea |
| Succesor | Carol al V-lea |
| Modifică date / text | |
Ioan al II-lea, supranumit Ioan cel Bun (în franceză Jean le Bon; n. , Le Mans, Franța – d. , Londra, Regatul Angliei), a fost rege al Franței din 1350 până la moarte. A fost al doilea suveran din Casa de Valois, probabil cel mai bine cunoscut ca regele care a fost învins în Bătălia de la Poitiers și făcut prizonier de Eduard de Woodstock., fiul regelui Eduard al III-lea al Angliei.
Numele lui Ioan al II-lea este legat și de apariția francului ca monedă a Statului Francez.
Capturat de englezi la 19 septembrie 1356, după Bătălia de la Poitiers, regele Franței a trebuit răscumpărat. Suma solicitată drept răscumpărare a fost una enormă, 4 milioane de scuzi (ecus).
Nobilimea franceză a subscris, vărsând în acest scop importante cantități de aur.
Noua monedă a fost denumită franc, liber în limba franceză veche, destinația ei fiind aceea de a-l elibera pe rege (franceză affranchir le Roi). Expresiile legate de cuvinte cu această etimologie se păstrează în franceza modernă.
Primii franci au fost bătuți la Compiègne, pe 5 decembrie 1360. O monedă avea 3,87 grame de aur, echivalentul unei livre. 63 de monede de un franc reprezentau o marcă de aur, adică 244,75 grame.
Reprezentarea Regelui pe monedă este ecvestră, cu heraldica tradițională.
Ioan al II-lea scria într-una din cele trei ordonanțe emise la 5 decembrie 1360: „Am fost eliberat pe deplin din temniță și suntem franc și eliberat pururi.”[3]
Starea economiei regatului, și așa precară, serios afectată de război, a fost puternic încercată de acest efort financiar.
Monarhul cu sănătate fragilă, încercat de vremurile tulburi, Ioan al II-lea a murit la Londra, unde se afla pentru noi negocieri cu Anglia, la 8 aprilie 1364. Trupul său a fost readus în Franța și înmormântat în Basilica Saint-Denis. Cripta sa a fost profanată de revoluționari în octombrie 1793.
A fost urmat la tron de fiul său, Carol al V-lea.
Ioan al II-lea s-a căsătorit la 23 iulie 1332 cu Bonna de Luxemburg fiica regelui Ioan al Boemiei și a cărei mamă, Elisabeta de Boemia, aparținea casei conducătoare a Boemiei. Copiii născuți din această căsătorie au fost:
Bonna a murit de ciumă în 1349.
Pe 19 februarie 1350 Ioan s-a căsătorit cu Ioana de Boulogne. Toți copiii rezultați din această căsătorie au murit foarte mici: