Iosefin

Astăzi vom vorbi despre Iosefin, un subiect care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. Iosefin este un subiect fascinant care a generat o mare dezbatere în societatea de astăzi. De la impactul său asupra istoriei până la relevanța sa astăzi, Iosefin a stârnit întrebări și reflecții nesfârșite. În acest articol, vom explora diferite aspecte ale Iosefin, de la origini până la posibilele sale implicații în viitor. Fie că ești un expert în domeniu sau pur și simplu ești interesat să afli mai multe despre el, acest articol este pentru tine. Așa că pregătește-te să te cufunzi în lumea captivantă a lui Iosefin și să descoperi tot ce are de oferit această temă.

Iosefin
—  cartier  —

Map
Iosefin (România)
Poziția geografică în România
Coordonate: 45°44′40″N 21°12′32″E ({{PAGENAME}}) / 45.744444444444°N 21.208888888889°E

Țară România
Județ Timiș
Municipiu Timișoara
Atestare Modificați la Wikidata

Prezență online

Iosefin, alternativ Iozefin (în germană Josephstadt, maghiară Józsefkülváros), este un cartier din Timișoara. Numele său provine de la cel al împăratului Iosif al II-lea, în timpul domniei căruia a fost întemeiat.

Istoricul cartierului

Iosefinul, numit inițial Maierele Vechi, a fost proiectat de la început ca un sat de coloniști germani, pe de-o parte și de alta a Canalului Bega. Casele aveau grădini luxuriante, folosite de burghezii din Cetate drept refugii. În 1744 se primește aprobarea de înființare, iar după a doua sa vizită în Banat, în 1773, împăratul Iosif al II-lea de Habsburg acceptă ca acest cartier să îi poarte numele. Pe malul Begăi se construiesc mori, în 1846 Fabrica de Țigări — cea mai veche din România de azi — fabrica de ciocolată Kandia, cea de pălarii, uzina de apă industrială.

Construit inițial aproape de cetatea fortificată, Iosefinul era separat de zidurile cetății prin zona Non Aedificandi și s-a dezvoltat separat, cu ajutorul Canalului Bega, pe care se transporta marfa, și in jurul gării. Astăzi limita dintre cartiere nu mai există, zidurile cetății fiind demolate la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Poarta de intrare a cartierului

Poarta de intrare a cartierului Iosefin este astăzi podul spre Piața Maria. Clădirile de aici au fost construite după 1890, când s-au ridicat interdicțiile militare pentru că s-a considerat că cetatea Timișoarei nu mai avea importanță strategică. Iosefinul vechi se întinde din Piața Mocioni (fostă Piața Küttel, cunoscută și ca „Sinaia”), unde este Biserica Ortodoxă, construită între anii 1931-1936. Casele scunde alternează cu cele înalte, amplasate în stil german, cu plan rectangular și culori variate.

Piața Maria și-a luat numele de la Monumentul Sfânta Maria, ridicat pe locul unde legenda spune că a fost executat Gheorghe Doja. Altă legendă spune că în momentul torturii, călugării care intonau imnuri au văzut pe cer chipul Sfintei Maria, după aceea hotărând să ridice pe acel loc o statuie din lemn. Aceasta a fost înlocuită, la începutul secolului trecut, cu statuia Sfintei Marii, din marmură de Carrara, proiectată de arhitectul László Székely. În ianuarie 2012, statuia cioplită în 1906 din marmură de Carrara, care era adăpostită într-o capelă în stil romanic, a fost trântită la pământ și deteriorată de un tânăr, rămas neidentificat.

Piața Maria a jucat un rol important în istoria Timișoarei. De la casa parohiala reformată a pornit în 1989, Revoluția Română.

Clădiri importante

  • Biserica Ortodoxă din Iosefin, construită între anii 1932 - 1936, arhitectura fiind inspirată de Sfânta Sofia.
  • Biserica Romano-Catolică din Iosefin, construită în 1774, în stil baroc, are în curte cea mai veche statuie din piatră a Sfântului Ioan Nepomuk (1723).
  • Biserica Notre Dame, aparținea mănăstirii călugărițelor din ordinul Notre Dame, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea. Deservește în prezent comunitatea catolică a bulgarilor bănățeni.
  • Colegiul Bănățean și Liceul Sârbesc, clădiri construite de Episcopia Romano-Catolică pentru Ordinul Călugărițelor Notre Dame. În actualul Liceu Sârbesc erau locuințele măicuțelor, în școala generală de alături erau cantina și internatul, iar clădirea actualului Colegiu era Școala de Fete. În 1948 toate au fost confiscate de comuniști, iar măicuțele au părăsit mănăstirea. Clădirile au fost retrocedate Episcopiei Romano-Catolice în urmă cu câțiva ani.
  • Palatul Băncii de Economii, clădire situată la intersecția Bulevardelor Tinereții și General Ion Dragalina, și a fost conceput pentru Banca de Economii Timișoara, Filiala Iosefin, înființată în 1880. De-a lungul timpului a găzduit diferite magazine.
  • Gara de Nord (Josefstadter Bahnhof sau Jozsefvaros Indohaz). Clădirea veche a fost ridicată între anii 1897-1899. Prima linie de cale ferata a fost construită în 1858, unind Timișoara de Baziaș. După instaurarea administrației românești, gara primește numele de Gara Domnița Elena. După bombardamentele din al Doilea Război Mondial, gara a fost refacută după planurile inițiale, însă în anii ‘70, dupa modernizarea instalațiilor a fost modelată în forma actuală.
  • Sinagoga din Iosefin, lăcaș de cult al evreilor ortodocși din Timișoara, edificat în anul 1910.
  • Compania de pompieri din Iosefin primul sediu modern al pompierilor din Timișoara, a fost proiectată László Székely în stilul anilor 1900, construită în anul 1905, inaugurată la 1 iunie 1906, aceasta se militarizează la data de 1 iunie 1936 și ia ființă sub noua denumire Compania de Pompieri Militari Timișoara.După anul 2004 pompierii au preluat și atribuțiunile de protecție civilă, sarcinile acesteia au crescut și intervin în cazul situațiilor de urgență în Timișoara și județului Timiș în zona de responsabilitate a acesteia, unde în cadrul subunității după anul 2006 ia ființă S.M.U.R.D. Timiș.
  • Turnul de apă din Iosefin a fost construit în 1914, fiind perechea celui din Fabric, ridicat cu doi ani mai devreme. După lucrările de canalizare, au fost construite la capetele rețelei de distribuție și au servit pentru compensarea consumului maxim din cursul zilei.
  • Podul de fier leagă astăzi străzile Ady Endre și Andrei Mureșanu, iar multe dintre ghidurile turistice publicate cu ani în urmă menționează că a fost proiectat de însuși Gustave Eiffel, constructorul faimosului turn din Paris. De fapt, acest pod a fost construit în perioada Primului Război Mondial (1913) prin refolosirea structurii metalice a podului Hunyadi, care se afla în fața Palatului Societății de Hidroalimentări Timiș-Bega, din cartierul Iosefin.
  • Casa cu Ancoră se afla chiar înaintea podului ce duce spre gară și a fost construită pe locul primei căpitanii a Portului Timișoara, în 1755.

Cartiere înfrățite

Imagini

Note

  1. ^ „Unul dintre simbolurile-reper ale timișorenilor s-a confruntat cu lipsa de simț civic din orașul ce se vrea capitală culturală a Europei”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Kakucs, Contribuții..., p.311
  3. ^ Nicolae Ilieșiu, Timișoara: Monografie istorică, Timișoara: Editura Planetarium, ed. a 2-a, ISBN 978-973-97327-8-9, p. 129, reeditare a primei ediții, Timișoara: Editura Planetarium, 1943
  4. ^ Ion Panțuru, File din istoria pompierilor romani, Serviciul Editorial si Cinematografic al Ministerului de Interne, București, 1983, p.152
  5. ^ H.G. Nr. 1492 din 9 septembrie 2004 privind principiile de organizare, funcționarea și atribuțiile serviciilor de urgență modificată cu H.G.. Nr. 606 din 29.08.2016 art.4 și 9

Bibliografie

  • Lajos Kakucs, Contribuții la istoria pompierilor voluntari din Timișoara de la începuturi până în anul 1936, în Analele Banatului, arheologie, istorie XXV, Editura Mega, Cluj-Napoca 2017, Muzeul Național al Banatului ISSN 1221-678X

Legături externe