Islamul sunit
Astăzi vrem să vorbim despre Islamul sunit. Este un subiect care a generat mult interes în ultima vreme și despre care s-a vorbit mult în diferite domenii. Islamul sunit este un subiect care a stârnit curiozitatea multor oameni, deoarece are o mare relevanță astăzi. Pe parcursul acestui articol, vom aprofunda în diferite aspecte legate de Islamul sunit, de la originea sa și până la posibilele sale implicații în viitor. În plus, vom explora diferite perspective și opinii pe această temă, cu scopul de a oferi o viziune largă și completă asupra acestui subiect. Fără îndoială, Islamul sunit este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent, iar prin acest articol sperăm să oferim informații utile și interesante pentru toți cei care doresc să afle mai multe despre acest subiect fascinant.
| Parte dintr-o serie despre |
| Islam |
|---|
 |
|
|
|
Sunismul (în arabă: سني sunnii) este curentul religios majoritar al islamului care cuprinde 85% - 90% dintre musulmani. Celălalt curent, minoritar, este șiismul.
Îndeosebi izvoarele folosite pentru scrierea dreptului musulman disting curentele islamului. Suniții sunt de acord asupra patru izvoare de referință principale: Coranul (cartea revelată a profetului islamului Mahomed). Apoi, pentru cazurile ne evocate în mod direct de Coran, suniții utilizează cu prioritate faptele sale, apoi consensul jurisconsulților musulmani, apoi, în sfârșit, deducția juridică („Qiyas”) jurisconsultului, cu condiția ca ea să nu contrazică cele trei referințe precedente. Există și alte izvoare de referință potrivit școlilor sunite.
Etimologie
Cuvântul sunit derivă din „sunna”, care reprezintă linia de conduită a profetului Mahomed. Faptele sale au deci valoare de lege.
Imamul
În sunism nu există cler. Imamul nu este un preot, ci un membru al comunității musulmane care conduce rugăciunea: el este „cel care se așează în față pentru a conduce rugăciunea” și nu este neapărat un teolog. În arabă, imamul înseamnă „șef” sau „conducător”, iar în sunism, este suficient ca șeful să fie musulman, înțelept, să cunoască stâlpii islamului și să fi învățat o mare parte din Coran pe de rost, pentru a fi în fruntea unei comunități, a unui stat. Muezzinul, cel care cheamă la rugăciune, nu este nici el preot.
Sărbători specifice
Cele două sărbători sfinte autentice sunite sunt:
- Aid al-Ad'ha: sărbătoarea sacrificiului, celebrând sfârșitul hajj, pelerinajul la Mecca și în muntele Arafat, ca și viața și sacrificiul lui Ibrahim. Este sărbătorită la 10 a lunii dhou al Hijja
- Aid al-Fitr: sărbătoarea încheierii postului, celebrând sfârșitul lunii ramadan. Are loc în prima zi a lunii (din calendarul lunar) șawwal, care urmează după ramadan.
Note
- ^ În limba arabă: Muhammad.
- ^ Ale profetului Muhammad
- ^ Sunna (ar.: سنة, pronunțat: suna „conduită”, în cazul de față, conduita profetului Muhammad) se constituie din spusele și faptele profetului Muhammad.
Bibliografie
- Messaoud Boudjenoun, Les Quatre Imâms: fondateurs des écoles sunnites, Paris : Universel, 2004. 264 p., 23 cm. (ISBN 2-911546-41-5).
- Charles Saint-Prot, Islam, l'avenir de la Tradition entre révolution et occidentalisation, Paris: Le Rocher, 2008.
- Madame Rachida Rostane, articolul „Les statuts coranique” publicat în revista «Convergence» année 2002 autour du discours islamo-chétien.
- Josef W. Meri, Medieval Islamic Civilization: An Encyclopedia, 1 edition, (Routledge: 2005).
- Hisham M. Ramadan, Understanding Islamic Law: From Classical to Contemporary, (AltaMira Press: 2006).
