În zilele noastre, Județul Brașov (interbelic) este un subiect foarte important care a captat atenția multor oameni din întreaga lume. Odată cu evoluția constantă a societății și a tehnologiei, Județul Brașov (interbelic) a devenit un aspect fundamental în viața noastră de zi cu zi. De la impactul său asupra economiei globale până la influența sa asupra relațiilor personale, Județul Brașov (interbelic) a generat un interes fără precedent. În acest articol, vom explora în profunzime diferitele aspecte ale Județul Brașov (interbelic) și modul în care ne-a modelat viziunea asupra lumii de astăzi. De la origini și până la relevanța sa astăzi, ne vom scufunda într-o analiză detaliată pentru a înțelege mai bine rolul pe care Județul Brașov (interbelic) îl joacă în societatea contemporană.
Județul Brașov | |||||
| |||||
Provincie: | Transilvania | ||||
Reședința: | Brașov | ||||
Populație: •Total 1930: |
Locul 167.946 loc. | ||||
Suprafață: •Total: |
Locul 2.605 km² | ||||
Perioadă de existență: | ' | ||||
Subdiviziuni: | trei plăși | ||||
Modifică text |
Județul Brașov a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Transilvania. Reședința județului era municipiul Brașov.
Județul se afla în partea centrală a României Mari, în sud-estul regiunii Transilvania. El îngloba și vechea Țară a Bârsei.
Până la reforma administrativă din anul 1925, teritoriul județului a corespuns vechiului comitat omonim. Avea o suprafață de 1.491 km². Ulterior, teritoriul său a fost mărit.
Teritoriul lui cuprindea partea estică din actualul județ Brașov și sudul județului Covasna de astăzi. Se învecina la vest cu județele: Târnava Mare ,Făgăraș și Muscel, la est cu județul Trei Scaune, in sud-est cu județul Buzău, iar la sud cu județele Prahova și Dâmbovița.
După Dictatul de la Viena, județul Brașov a primit în componență comunele lăsate României din fostul județ Trei Scaune: Băcel, Doboli de Jos, Lunca Câlnicului, Araci, Ariușd, Arini, Iarăș și Hăghig.
Până la reforma administrativă din 1925, Brașovul era împărțit în trei plăși, 23 de secretariate comunale – cărora le corespundeau 23 de comune rurale – și o comună urbană (Brașov).
În 1925, suprafața județului a fost împărțită în patru plăși și comuna urbană Brașov:
În 1929, județul Brașov este organizat din nou în trei plăși:
Potrivit descrierii aflată în Arhiva Statului din București, fondul Comisiei consultative heraldice, dosar nr. 14, stema județului se compune dintr-un scut cu fond roșu, având în centru Coroana de Oțel a României. Aceste simboluri semnifică extinderea autorității statului român asupra teritoriului ce, în Evul Mediu, era simbolizat printr-o coroană.
Ca județ de munte, agricultura a fost slab dezvoltată în Brașov. O bună parte a terenurilor județului erau acoperite de culturi de cartofi, iar în zonele deluroase erau plantate livezi. O îndeletnicire de seamă era și creșterea animalelor (vite cornute, porcine).
Industria județului se concentra în orașul Brașov. În 1925 acesta avea centre de producție în industria chimică, metalurgică, de construcții, alimentară, textilă, de mașini, farmaceutică și ușoară. Zonele înconjurătoare excelau în industria metalurgică, extractivă, de construcții, alimentară, textilă și ușoară. Orașul Brașov era, de asemenea, centrul principal de desfacere al județului, pentru produsele locale.
Între bogățiile naturale ale județului se numărau apele minerale de la Zizin, cu conținut de bicarbonat de sodiu, fier, iod, și acid carbonic. Lignitul era exploatat la Prejmer, iar huila la Vulcan și Cristian.
În 1925, în județ se aflau un liceu de stat pentru băieți și unul pentru fete, patru licee confesionale de băieți, un gimnaziu, șase școli medii, patru comerciale, o școală normală pentru educatoare, o școală de arte și meserii și o școală de stat pentru ucenici comerciali și industriali. Numărul școlilor primare de stat era 19 iar al celor confesionale 53 (din care române: 17 ortodoxe și 3 romano-catolice; germane: 2 romano-catolice și 18 lutherane; maghiare: 2 reformate și 10 lutherane; israelite: 1)
Recensământul din 1920 a numărat 101.953 persoane (adică aproximativ 68 locuitori/km²), dintre care 36.138 români, 33.584 unguri, 30.281 sași, 1.560 evrei, 390 alte naționalități.
Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 168.125 de locuitori, din care: 49,9% români, 26,6% maghiari, 19,8% germani, ș.a. Din punct de vedere confesional, 48,8% erau ortodocși, 27,8% lutherani, 9,9% romano-catolici, 7,6% reformați, 2,4% greco-catolici, 1,7% mozaici ș.a.
În anul 1930 populația urbană a județului era de 59.232 locuitori, dintre care 39,3% maghiari, 32,7% români, 22,0% germani, 3,8% evrei ș.a. Ca limbă maternă în mediul urban domina maghiara (42,2%), urmată de română (32,7%), germană (22,4%), idiș (0,9%) ș.a. Din punct de vedere confesional orășenimea era alcătuită din 30,0% ortodocși, 22,3% romano-catolici, 22,0% lutherani, 13,9% reformați, 4,4% mozaici, 3,5% greco-catolici, 3,2% unitarieni ș.a.
|
|