Acest articol va aborda subiectul Județul Sălaj (interbelic), care a generat un mare interes și controversă în ultima vreme. De la apariția sa, Județul Sălaj (interbelic) a captat atenția specialiștilor, a cadrelor universitare și a publicului larg datorită relevanței și impactului său asupra diferitelor aspecte ale societății moderne. De-a lungul acestor pagini, vor fi explorate diferite abordări și perspective asupra Județul Sălaj (interbelic), precum și influența acesteia în domenii atât de variate precum tehnologie, politică, cultură și economie. Intenția este de a oferi o viziune cuprinzătoare și actualizată a subiectului, pentru a îmbogăți dezbaterea și a promova o înțelegere mai profundă a Județul Sălaj (interbelic) și a sensului său astăzi.
Județul Sălaj | |||||
| |||||
Provincie: | Crișana | ||||
Reședința: | Zalău | ||||
Populație: •Total 1930: |
Locul 343.347 loc. | ||||
Suprafață: •Total: |
Locul 5.191 km² | ||||
Perioadă de existență: | ' | ||||
Subdiviziuni: | (inițial) opt plăși (ulterior) zece plăși | ||||
Modifică text |
Județul Sălaj a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, făcând parte din provincia istorică Crișana. Reședința județului era orașul Zălau.
Județul se afla în partea nord-vestică a României Mari, întinzându-se până la granița cu Ungaria. Jumătatea estică a teritoriului său se afla în regiunea Transilvania, în timp ce jumătatea vestică era situată în regiunea Crișana. Județul interbelic cuprindea actualul județ Sălaj, partea de nord a actualului județ Bihor și partea de sud-vest a actualului județ Satu Mare. Se învecina la sud cu județele Bihor și Cluj, la est cu județul Someș, la nord cu județul Satu Mare, iar la vest cu Ungaria.
Teritoriul județului era împărțit inițial în opt plăși:
Ulterior, numărul plășilor a crescut la zece, prin înființarea a două plăși noi:
Pe teritoriul județului se aflau trei comune urbane (orașe): Zălau (reședința județului), Carei și Șimleu Silvaniei.
Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 343.347 locuitori, dintre care 56,2% români, 31,4% maghiari, 4,7% germani, 3,9% evrei ș.a. Din punct de vedere confesional populația era alcătuită din 52,6% greco-catolici, 25,4% reformați, 12,2% romano-catolici, 4,0% mozaici, 4,4% ortodocși ș.a.
În 1930 a fost înregistrată o populație urbană de 31.830 de locuitori, dintre care 46,1% maghiari, 31,6% români, 13,4% evrei, 5,6% germani ș.a. Ca limbă maternă în mediul urban domina limba maghiară (62,0%), urmată de limba română (27,5%), idiș (8,0%), germană (1,2%) ș.a. Din punct de vedere confesional orășenimea era formată din 28,6% reformați, 27,2% greco-catolici, 24,2% romano-catolici, 13,8% mozaici, 4,9% ortodocși ș.a.
|
|