Limba siciliană
Tema lui Limba siciliană este una care a captivat atenția umanității de-a lungul anilor. Din timpuri imemoriale, Limba siciliană a fost un motiv de reflecție, dezbatere și studiu. Influența sa se extinde în diferite domenii ale vieții, afectând societatea, știința, cultura, istoria și politica, printre altele. În acest articol, vom explora numeroasele fațete ale Limba siciliană, analizând impactul său asupra lumii de astăzi și relevanța sa în dezvoltarea umanității. De la origini și până la evoluția sa de astăzi, ne vom cufunda într-o călătorie fascinantă prin istoria și prezentul lui Limba siciliană.
| Limba siciliană Sicilianu | |
| Număr de vorbitori | 4.700.000  |
|---|---|
| Sistem de scriere | alfabetul latin |
| Clasificare | |
| Statut oficial și codificare | |
| ISO 639-2 | scn |
| ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect) | scn |
| Răspândire în lume | |
 | |
| Puteți vizita Wikipedia în Limba siciliană. | |
| Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text  | |
Limba siciliană este o limbă romanică vorbită în regiunea italiană Sicilia precum și în Malta, Calabria, Statele Unite ale Americii și Canada.
Introducere
Considerată limbă de către autonomiștii sicilieni, însă în mediile științifice considerată dialect aparținând graiului centro-meridional, subgrupul meridional extrem, este vorbită la nivel familiar în sudul Italiei (Mezzogiorno).
De interes special sunt și graiurile siciliene din insulele Eoli, Egadi, Ustica, Pantelleria. Mult influențat de cultura galormană și de italiana literară.
Subdialecte:
- sicilian occidental: Palermo, Trapani, Marsala, Agrigento
- sicilian central: dialect galo-sicilian
- sicilian sud-oriental: Sicilia sud-estică, provincia Ragusa
- sicilian oriental: Catania, Siracusa
- siciliana messineză: Messina
- sicilian insulară: Eolie etc.
Are multe puncte comune și cu limba română studiate intens de lingviști (ex: intiniriri = a întineri, revelată clar de academicianul Alexandru Rosetti)
Un loc important îl are și argoul răufăcătorilor palermitani, numit U Baccagghiu (studiat de Oana Sălișteanu-Cristea si Cătălin Huică). Denumirea sa provine cel mai probabil din franceză (baclage desemnând încuietoarea de la ușă eufemism pentru codificarea verbală).
U Baccagghiu are niște forme lexicale surprinzătoare și de o finețe caracteristică meridionalismului:
- Attufari - a trage cu arma - sparare
- Attufatu - înarmat - armato
- Crucifissu - mic pumnal în formă de cruce
- Iranza - durere
- Luttu - pâine
- Minula - femeie amantă
Descriere și specificități
|
Acest articol despre o limbă sau un dialect este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |
