În acest articol, vă invităm să intrați în lumea captivantă a lui Marin Moraru. În acest sens, vom explora diverse aspecte legate de Marin Moraru, de la originea sa până la influența sa asupra societății actuale. Vom aprofunda în implicațiile sale, relevanța sa astăzi și impactul său potențial în viitor. De asemenea, vom analiza diferite perspective și opinii ale experților în domeniu, cu scopul de a vă oferi o viziune largă și îmbogățitoare despre Marin Moraru. Pregătește-te să descoperi tot ce trebuie să știi despre Marin Moraru în acest articol!
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Marin Moraru | |
Date personale | |
---|---|
Născut | București, România |
Decedat | (79 de ani) București, România |
Înmormântat | Cimitirul Bellu |
Cetățenie | România |
Religie | Biserica Ortodoxă Română |
Ocupație | actor actor de teatru actor de film actor de televiziune |
Limbi vorbite | limba română |
Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
Premii Gopo | |
2009 Gopo pentru întreaga operă | |
Modifică date / text |
Marin Moraru (n. , București, România – d. , București, România) a fost un actor român de film, radio, teatru, televiziune și voce.
Marin Moraru s-a născut la data de 31 ianuarie 1937 în București și s-a stins din viață la 21 august 2016, la București (Spitalul Elias). A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” în anul 1961, la clasa profesor Dina Cocea, având ca examen de diplomă rolul Agamiță Dandanache din piesa O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale.
După absolvirea facultății, a activat ca actor pe scenele de la Teatrul Tineretului (1961-1964), apoi la Teatrul de Comedie (1965-1968), la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (1968-1971) și la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” (1971-1974).
După o perioadă în care a predat în calitate de conferențiar universitar la I.A.T.C. București (1974-1980), s-a reîntors în anul 1980 la Teatrul Național „I.L. Caragiale”. Din anul 2002 a fost societar de onoare al Teatrului Național din București.
|title=
(ajutor)
|
|