Mihail Pascaly

În acest articol vom explora tot ce este legat de Mihail Pascaly, un subiect de mare relevanță astăzi care a generat diferite opinii și puncte de vedere. Mihail Pascaly a fost prezent de-a lungul istoriei, impactând diverse domenii ale societății și culturii. Vom afla despre originile sale, despre evoluția ei în timp și despre impactul său asupra vieții oamenilor. Vom analiza diferitele aspecte care gravitează în jurul Mihail Pascaly, de la implicațiile sale asupra economiei până la influența sa asupra modului în care ne relaționăm unii cu alții. Prin acest articol, vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Mihail Pascaly și vom descoperi importanța acestuia în contextul actual.

Mihail Pascaly
Date personale
Născut1830 Modificați la Wikidata
București, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat (52 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Mihail Pascaly (n. 1830, București, Țara Românească – d. , București, România) a fost un actor român, regizor, director de teatru, profesor, traducător, autor dramatic și publicist. A fost un animator al vieții teatrale din România. Activitatea lui a fost legată de mișcarea pentru afirmarea și dezvoltarea artei și culturii naționale românești. Prin călătoriile sale în străinătate a ținut legătura cu realizările din arta scenică a timpului. A fost director al Teatrului Național până în 1877. A efectuat numeroase turnee prin România și Austro-Ungaria, în care a propagat mesajul artei autentice, dar a făcut eforturi și pentru a introduce teatrul românesc în circuitul culturii mondiale. Pascaly a luat atitudine publică, fiind un puternic critic împotriva nepăsării oficiale față de cultura artistică și față de comercializarea teatrului din perioada sa.

Pascaly a introdus în repertoriul scenei românești marea literatură dramatică universală, reprezentată de Shakespeare, Dumas, Vigny, etc. O dată cu aceasta el a deschis și drumul melodramei. Susținând dramaturgia originală, a introdus în repertoriul său mai ales piesele istorice. Deși Pascaly a dovedit talent și pentru comedie („Revizorul”, după Gogol), stilul său de joc s-a adaptat în special dramei romantice. Pascaly însoțea forța de expresie în rostirea textului cu gestul generos; înflăcărarea sa scenică supradimensiona personajele interpretate. Sinceritatea pasionată, patetismul jocului său transmiteau spectatorului o adâncă emoție. A jucat în piese precum: „Idiotul”, „Hamlet”, „Ștrengarul de Paris”, „Sărmanul Jack” sau comediile lui Victorien Sardou, o parte din care el însuși le-a tradus.

1873 - Soția sa, actrița Matilda Pascaly, moare din cauza manevrării greșite a cablurilor ce o țineau în zbor. Juca rolul îngerului din Don Juan de Marana.

In memoriam

În 1882 sculptorul Ioan Georgescu a realizat portretul actorului Mihail Pascaly, turnat în bronz pentru a fi expus în foaierul Teatrului Național. În prezent, portretul există în mai multe exemplare: - bronzul original, aflat și acum la Muzeul Teatrului Național din București; - un exemplar în bronz la Muzeul de Artă Brașov (inv. 192); - un exemplar în gips patinat la Muzeul Județean de Artă Prahova (inv. 163); - un exemplar în gips patinat la Muzeul Național de Artă al României (inv. 1081), care are sub brațul stâng semnătura Martin, ceea ce indică faptul că a fost turnat la Paris; - un exemplar cumpărat în 1927 de Muzeul Toma Stelian și transferat în 1948 în Muzeul Național de Artă al României. Semnat, datat pe umărul stâng: I. Georgescu 1882.

Portret Mihail Pascaly (1882), de Ion Georgescu, bronz, de la Muzeul Național de Artă al României

Note

Matilda Pascaly
  1. ^ „Offline”. ning.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „Portretul actorului Mihail Pascaly”. Europeana. 
  3. ^ CIMEC: Portretul actorului Mihail Pascaly

Bibliografie

  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964

Lectură suplimentară

  • Letiția Gîtză, Mihail Pascaly, 208 p., Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1959