Astăzi, Mircea Ciobanu este un subiect extrem de relevant, care este discutat și analizat în numeroase domenii. De la politică la știință, Mircea Ciobanu a captat atenția experților și a publicului larg. Impactul său este incontestabil, iar influența sa se extinde la diferite aspecte ale societății moderne. În acest articol, vom explora în profunzime diferitele aspecte ale Mircea Ciobanu, implicațiile sale și soluțiile posibile. De la istoria sa până la viitor, ne vom scufunda într-o analiză detaliată care urmărește să facă lumină asupra acestui subiect de mare importanță astăzi.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Mircea Ciobanu | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Mircea Sandu |
Născut | București, România |
Decedat | (55 de ani) București, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | poet redactor traducător eseist biograf prozator |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Studii | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Universitatea din București |
Patronaj | Editura Cartea Românească Editura Eminescu |
Modifică date / text |
Mircea Ciobanu (n. , București, România – d. , București, România) a fost un poet, prozator, editor, traducător și eseist român.
Este cunoscut mai ales pentru cele două volume de interviuri cu Regele Mihai I al României (o carte mult reeditată de diverse edituri la începutul anilor '90, reunite mai târziu într-un singur volum de Editura Humanitas); cartea oferă cea mai completă imagine a gândirii politice și personale a Regelui, până azi.
Este fiul Mariei (n. Răportaru) și al lui Gheorghe Sandu, constructor. După absolvirea Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, face studii de filologie slavă la Iași (1959), terminate la București, în 1964. Devine redactor la Agerpres (1965-1966), apoi la Editura pentru literatură (1967-1969), la Editura Eminescu și la Cartea Românească, încă de la înființarea acesteia, în 1970.
După 1989 este redactor-șef la Editura Eminescu, de aici trecând la o editură proprie, Vitruviu. În paralel, a fost purtătorul de cuvânt al Regelui Mihai I în România. A publicat în numeroase reviste poezii articole de critică literară și plastică. Traduce din literaturile rusă și greacă.
Debutează cu poezie în revista „Tribuna” (1959) și editorial cu volumul Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, apărut în 1966, în care, așa cum a observat criticul literar Nicolae Manolescu, autorul este deja un poet format, nu un începător, precum cei mai mulți debutanți din colecția "Luceafărul" a Editurii pentru Literatură.
I s-a remarcat de la început cultura poetică, manifestată în exersările pe diverse modele de mare poezie, printre care și modelul greu de urmat al lui Ion Barbu, pe care și-l asuma ca tehnică și viziune, dar cu note clare de originalitate.
Poetul refuză înscrierea tipologică, neacceptând să se revendice de la un maestru, însă barbismul este detectabil în unele dintre poemele sale. Evoluția poeziei lui Ciobanu tinde spre o viziune eterogenă opusă apolinismului geometric al lui Ion Barbu, vizibilă mai ales în volumul Patimile (1968). Critica a intrat în acel moment într-o criză de interpretare, poezia lui Ciobanu fiind considerată drept o pură incantație muzicală, nemaiurmând un sens anume.
Este prezent în:
|title=
(ajutor)
|date=
(ajutor)