Muzeul Țării Crișurilor

Muzeul Țării Crișurilor muzeu de artă și știință, situat în municipiul Oradea. A fost inaugurat pe 17 ianuarie 1971, în clădirea restaurată a Palatului Baroc (sau Palatul Episcopal). Este situat în zona nord-vestică a orașului din imediata apropiere a parcului de pe strada Ștrandului, unde pe vremuri exista tradiționalul Obor al Oradiei.

Constructori

Palatul episcopal a fost realizat de arhitectul austric, de stil baroc, Franz Anton Hillebrandt (1719 - 1797). Acesta a terminat și Bazilica Romano-Catolică, începută de arhitecții italieni Giovanni Battista Ricca (1691 - 1756) și Domenico Luchini.

Context istoric

Vechile palate episcopale din Oradea secolelor al XV-lea și al XVI-lea, demolate după construirea celui nou din incinta cetății, demonstrează influența Renașterii italiene, care pătrunsese în Transilvania datorită relațiilor strânse ale clerului cu Scaunul Papal de la Roma. Astfel se explică afluența de artiști și arhitecți italieni veniți în Transilvania pentru a executa noile sisteme de fortificații, palate sau biserici.

Stil constructiv

Palatul reprezintă un edificiu de mari dimensiuni, compus din trei aripi în formă de U și este cel mai amplu și important edificiu baroc din România. Elemente baroce apar în decorarea fațadei principale pusă în evidență gradat, de la ordonanța de pilaștri, ce încadrează ferestrele cu frontoane ondulate ale primului etaj, la cele cu rame simple dreptunghiulare de la etajul al doilea.

Accentuarea decorației baroce pe partea centrală a fațadei cu intrarea principală ieșită din linia fațadei și racordată de corpul clădirii prin laturi scurte, curbe, ca și marcarea capetelor frontonului principal întregesc imaginea barocă a clădirii.

Colecția muzeului

La sfârșitul anului 2010, muzeul deținea un patrimoniu de 224.161 piese muzeale, din care: documente istorice diverse (23%), fotografie istorică (20%), invitații și programe (20%), afișe (15%), periodice (10%), carte documentară (5%), documente referitoare la istoria instituției (2%), planuri, hărți și grafică istorică (2%).

Secția istorie

Printre exponatele acestei secții, putem menționa:

• documente referitoare la Revoluția Română din 1848, Unirea din 1918, Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial;
• fotografii cu clădiri și monumente din Oradea, multe din ele astăzi dispărute;
• hărți și atlase din secolele XVI-XIX;
• arme din diverse epoci;
• cărți, cele mai vechi fiind din secolul al XVII-lea, printre care o Biblie tipărită în 1660 - 1661;
• exponate din istoria farmaciei.

Secția artă

Pictură

Cele mai multe picturi aparțin pictorilor români din secolul XX, printre care: Tonitza, Petrașcu, Pallady, Ștefan Dimitrescu, Șirato, Ressu, Iser, Steriadi, Corneliu Baba, Gheață, Ciucurencu, Țuculescu și alții.

Sculptură

Printre sculptorii români ai căror exponate sunt găzduite aici, se pot menționa: Paciurea, Jalea, Medrea, Militza Pătrașcu, Claudia Millian, Irimescu, Maitec.

Secția etnografie

Zonele etnografie acoperă vestul României: Crasna-Barcău, Crișul Repede, Beiuș, Tinca-Salonta, Crișul Alb.

Secția de științele naturii

Colecții biologice

Exponatele din domeniul biologiei se clasifică în: colecții botanice și colecții zoologice. Colecțiile zoologice sunt clasificate în domeniile: malacologie, entomologie, oologie, entomologie, ornitologie și mamifere.

Colecții paleontologice

Vezi și

• Lista muzeelor din România

Legături externe

• Pagina muzeului
• Ghidul muzeelor din România
• Vezi poziția Muzeului Țării Crișurilor pe harta orașului Oradea

Bibliografie

• Constantinescu, Dinu-Teodor - Construcții monumentale, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989.