În lumea de astăzi, Obelisc a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru o gamă largă de oameni. Fie că este vorba despre o dezbatere despre importanța lui Obelisc în societatea modernă, impactul lui Obelisc asupra economiei sau pur și simplu fascinația față de istoria lui Obelisc, acest subiect a captat atenția multora. Mai mult, Obelisc a generat cercetări, dezbateri și discuții nesfârșite care au condus la o mai bună înțelegere și apreciere a importanței sale. În acest articol vom explora în detaliu impactul Obelisc, analizând diferite perspective și oferind o viziune cuprinzătoare asupra acestui subiect atât de relevant astăzi.
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Un obelisc (/obelisk/; pluraluri: obeliscuri; de la termenul grecesc antic: ὀβελίσκος obeliskos; diminutiv al lui ὀβελός obelos, „stâlp acuțit”) este un monument înalt, cu patru fețe și îngust, care se termină cu o piramidă în vârf. Inițial erau numite „tekhenu” de constructorii lor, egiptenii antici. Grecii care le-au văzut au folosit termenul grecesc „obeliskos” ca să le descrie, iar cuvântul a trecut în latină, apoi în franceză, și, în final, în română. Obeliscurile antice sunt monolitice; adică constau într-o singură bucată de piatră. Majoritatea obeliscurilor moderne sunt realizate din mai multe bucăți de piatră.
Obeliscurile au jucat un rol vital în religia egiptenilor antici și erau proeminente în arhitectura egipteană antică, fiind așezați în perechi la intrarea templelor. Cuvântul „obelisc”, folosit în română, este de origine greacă și nu egipteană, pentru că Herodot, călătorul grec, a fost unul dintre primii scriitori clasici care le-a descris. Se știe că mai multe obeliscuri egiptene antice au supraviețuit, plus „Obeliscul neterminat” găsit parțial tăiat din cariera sa din Assuan. Obeliscurile astea sunt acum împrăștiate în toată lume și mai puțin de jumătate dintre ele rămân în Egipt.
Cel mai timpuriu obelisc de templu încă în poziție inițială este cel de 20.7 m și 120 de tone, de granit roșu al lui Senusret I din a XII-lea Dinastie, la Al-Matariyyah în Heliopolisul modern.
Obeliscurile îl simbolizau zeul soarelui Ra, iar în timpul reformării religioase a lui Akhenaton s-a spus că erau raze pietrificate ale lui Aton, o divinitate care personifica discul solar.
Egiptologul de la Universitatea din New York, Patricia Blackwell Gary, și redactorul principal al Astronomy Magazine, Richard Talcott, consideră că formele piramidelor egiptene antice și cele ale obeliscurilor provin din fenomene naturale asociate cu soarele (zeul soarelui Ra fiind cea mai mare zeitate a egiptenilor). Piramida și semnificația obeliscului au fost trecute cu vederea anterior, în special fenomenele astronomice legate de răsărit și apus, ca lumina zodiacală.
Obeliscuri originale egiptene se găsesc dispersate în mai multe țări ale lumii:
Înălțimea | Greutatea | Numele | Localizarea |
---|---|---|---|
34 m | 460 t | Lateranense | Piazza San Giovanni (Lateran) |
25 m | ~326 t | Vaticano | Piazza San Pietro (Vatican) |
23,84 m | 263 t | Flaminio | Piazza del Popolo |
21,79 m | ~214 t | Solare | Montecitorio |
6,34 m | ? | Macuteo | Piazza della Rotonda |
6 m | ? | Dogali | Viale delle Terme di Diocleziano |
5,47 m | ~5 t | Minerveo | Piazza della Minerva |
2,68 m | ? | Matteiano | Villa Celimontana |
Tekhenu egyptian.