Palatul Bragadiru
În acest articol, vom explora Palatul Bragadiru în detaliu, analizând impactul său în diverse aspecte și contexte. De la apariția sa și până în prezent, Palatul Bragadiru a fost subiect de interes și dezbatere în multiple sectoare, generând opinii contradictorii și reflecții profunde. De-a lungul acestor pagini, vom aprofunda în sensul, influența și relevanța sa, căutând să înțelegem pe deplin sfera și impactul acesteia. Printr-o abordare critică și reflexivă, vom aborda diferite perspective și abordări ale Palatul Bragadiru, pentru a îmbogăți analiza și a promova o dezbatere îmbogățitoare.
| Palatul Bragadiru | |
.jpg) | |
| Poziționare | |
|---|---|
| Coordonate | 44°25′13″N 26°05′06″E / 44.4204°N 26.0849°E |
| Localitate | București |
| Țara |  România |
| Adresa | Calea Rahovei 147–159, sector 5 |
| Edificare | |
| Arhitect | A. Schuckerl |
| Eclectic | |
| Data începerii construcției | 1894 |
| Data finalizării | 1898 |
| Clasificare | |
| Cod LMI | B-II-m-B-19501 |
Modifică date / text  | |
Istoricul imobilului Colosseum și al construcțiilor care l-au precedat în aceste locuri începe la mijlocul anilor 1800. Întregul domeniu purta numele Bragadiru, și a fost fondat de omul de afaceri Dumitru Marinescu Bragadiru.
Născut în anul 1842, Dumitru Marinescu și-a început ucenicia la o vârstă fragedă în cofetăria și rachieria negustorului Iancu Ștefănescu. Deosebit de harnic, cinstit și inteligent, Dumitru Marinescu a fost luat în tovărășie, iar în 1866 Iancu Ștefănescu îi și lasă negoțul său.
Lărgindu-și comerțul, în anii următori a luat în arendă mai multe fabrici de spirt. În 1877, în timpul Războiului de Independență, Dumitru Marinescu vinde soldaților rachiu și spitalelor spirt pentru răniți. Cu capitalul astfel strâns, Dumitru Marinescu înființează prima fabrică de alcool rafinat în comuna Bragadiru, lângă București, care functionează încă și se face cunoscut sub numele de Dumitru Marinescu Bragadiru.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, în partea de sud a României producția de bere era slab dezvoltată, dar concentrată în București. Dumitru Marinescu Bragadiru a început să achiziționeze teren în jurul centrului Bucureștiului, în apropiere de Piața Principesa Maria (astăzi Piața George Coșbuc) și a înființat fabrica sa de bere pe data de 9 aprilie 1895.
În anul 1909, Fabrica de Bere a fost înființată ca o societate pe acțiuni. Familia Bragadiru a devenit astfel una dintre primele promotoare ale industriei ușoare în România. În același an, Dumitru Marinescu Bragadiru stabilește reședința familiei în imediata apropiere a fabricii.
Hărțile din 1911 ale Bucureștiului, identificând orașul și construcțiile sale, prezintă Fabrica de Bere pe o suprafață de peste 6.2 hectare de teren care se întindea de la Filaret până la grădina Băicoianu
Istoricul imobilului
Clădirea apare pentru prima dată reprezentată pe planul geografic realizat de Institutul Geografic al Armatei în anii 1895-1899 și 1911. Construcția “Colosului”, așa cum era cunoscută clădirea la începuturile sale, a fost realizată după planurile concepute de arhitectul austriac Anton Shuckerl în anul 1894 pe amplasamentul particular de la intersectia Podului Kalitzei (Calitei sau Podul Calicilor, actuală Calea Rahovei) și marcajul dat de cornisa de sud-est a Dâmbovitei, prezența semnificativă pentru relieful orașului de la acea dată.
Dumitru Marinescu Bragadiru a conceput Colosul, ca un loc de recreere, respectând astfel o tradiție a fabricilor de bere de a avea și un local în vecinătate așa cum era Grădina de vară “Eliseul Luther” sau braseria, restaurantul și sala de spectacole și bal Colosseul Oppler, dispărut în totatalitate astăzi. Un exemplu al Bucureștiului de altădată, clădirea a devenit ulterior Palatul Bragadiru, radiindu-și frumusețea și farmecul istoric. Concepția arhitecturală eclectică cu un repertoriu decorativ bogat folosit armonic la compoziția fatadei și decorarea interioarelor, reflecta intru-totul frumusețea anilor 1900.
Compusă dintr-o spectaculoasă sală de bal care poate funcționa și ca sală de teatru sau de concerte, o bibliotecă, o popicarie, numeroase camere, magazine și birouri ce funcționau la parter, clădirea era o structură impresionantă ce îmbina stilurile celor mai renumite clădiri ale timpului: Camera de Comerț, Poșta Română, Casa de Economii și Consemnațiuni (CEC-ul) și clădirea Curții Supreme de Justiție, toate construite în aceeași perioadă.
La 11 iunie 1948 regimul comunist a naționalizat întreaga industrie românească. Fabrica de Bere a fost redenumită Fabrica de Bere Rahova după numele cartierului în care se afla. Prima grijă a regimului a fost spargerea cu lovituri de ciocan a numelui Dumitru Marinescu Bragadiru de pe frontonul fabricii de bere. Imobilul Colosseum a fost redenumit Casa de Cultură Lenin.
În anul 2003 descendenții lui DMB au revendicat imobilul Colosseum conform Legii speciale 10/2001 și l-au redobândit conform titlului emis de Primăria Municipiului București.
Palatul are 10.000 de metri pătrați construiți și un teren aferent de 12.000 de metri pătrați și este declarat monument istoric de către Ministerul Culturii și Cultelor.
Directori
- Gh. Dimitropulo | 1900
Note
- ^ Mariana Celac, Octavian Carabela and Marius Marcu-Lapadat (). Bucharest Architecture - an annotated guide (în engleză). Ordinul Arhitecților din România. p. 110. ISBN 978-973-0-23884-6.
- ^ Mariana Celac, Octavian Carabela and Marius Marcu-Lapadat (). Bucharest Architecture - an annotated guide (în engleză). Ordinul Arhitecților din România. p. 110. ISBN 978-973-0-23884-6.
- ^ a b Calendarul pentru toți românii, 1896, Editura Librăriei Theodosiu, București, p. 138
- ^ Lovitură "de palat" pe piața imobiliară, 29 noiembrie 2006, capital.ro, accesat la 6 martie 2010
Legături externe
- Palatul Bragadiru - Site web oficial
- Harta Monumentelor Istorice din București
- FOTO Povestea ruinei Bragadiru, rezervorul de bere al Europei în urmă cu un secol, 7 ianuarie 2013, Bogdan Păvăloi, Adevărul