În lumea de astăzi, Panait Donici a câștigat o relevanță fără precedent. De la apariția sa, Panait Donici a captat atenția și interesul unui spectru larg al societății, generând dezbateri, reflecții și analize în diferite domenii. Atât în domeniul academic, cât și în lumea afacerilor, Panait Donici a fost subiect de studiu și cercetare, căutând să înțeleagă impactul și potențialul său. În acest articol, vom explora diverse aspecte legate de Panait Donici, de la originea sa până la implicațiile sale actuale, cu scopul de a oferi o viziune amplă și completă asupra acestui subiect atât de relevant în prezent.
Panaite Donici | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1825 Sat Porcești (actual comuna Moldoveni, județul Neamț), județul Roman |
Decedat | 13 iulie 1905 Roman, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | militar |
Ministru al Lucrărilor Publice din Moldova | |
Alma mater | Academia Mihăileană, Iași; Facultatea Tehnică Paris |
Profesie | inginer |
Modifică date / text |
Panaite Donici (n. 1825, Sat Porcești (actual comuna Moldoveni, județul Neamț), județul Roman – d. 31 mai 1905, Roman) a fost un inginer, politician și ministru român.
A fost fiul lui Miron Donici și al Paraschivei, sora marelui postelnic Dimitrie Drăghici (1780-1864). A urmat Academia Mihăileană la Iași și a studiat la Facultatea Tehnică de la Paris. În 1849, el și George Radu Melidon erau primii studenți romașcani la Paris. După terminarea studiilor în Franța, s-a numărat printre primii ingineri români, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în domeniul construcțiilor.
Panaite Donici a deținut de-a lungul vieții funcțiile de Inspector general al Lucrărilor Publice în Moldova (1857-1859), ministru al Lucrărilor Publice în Moldova (aprilie 1859 - mai 1860), căpitan și comandant al Batalionului de geniu din Moldova (septembrie 1859 - decembrie 1860), căpitan și maior-comandant al Batalionului de geniu din Muntenia (decembrie 1860 - aprilie 1862) și ministru al Agriculturii, Comerțului și Lucrărilor Publice (noiembrie 1867 - februarie 1868).
Este întemeietor al Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București (1864), autor a primei Legi a drumurilor din România . Este considerat „organizatorul trupelor de geniu” din România. Ca inginer în diverse departamente ale Moldovei, s-a ocupat de modernizarea unor obiective de interes național (poduri, depozite, edificii publice). Sub administrarea lui s-au construit podurile de la Giurgeni și Horia, lângă Roman. În 22 ianuarie 1869, împreună cu Leon Eraclide (ambii fiind deputați în Camera Legiuitoare), au votat înființarea Gimnaziului „Roman Vodă”, la propunerea lui Costin Brăescu, care va fi deschis la 30 septembrie 1872.
|
|
|