În lumea de astăzi, Renașterea carolingiană a devenit un subiect de mare relevanță și interes, generând dezbateri și discuții în diferite domenii. Fie în sfera politică, socială, tehnologică sau culturală, Renașterea carolingiană a luat un rol de lider și a captat atenția societății în general. De-a lungul anilor, Renașterea carolingiană a evoluat și a preluat noi dimensiuni care au avut un impact semnificativ asupra modului în care trăim, comunicăm și relaționăm. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Renașterea carolingiană și influența sa asupra vieții noastre de zi cu zi, precum și importanța sa în contextul actual.
Renașterea carolingiană a fost o perioadă de reînnoire a culturii și a studiilor în Occident în timpul împăraților carolingeni din secolele VIII-IX. Sub Carol cel Mare (768-814), Ludovic cel Pios (814-840) și Carol Pleșuvul (843-877) s-au înregistrat progrese semnificative în școlile creștine, în timp ce curtea imperială atrăgea oameni de litere influenți, printre care Alcuin, Éginhard, Rabanus Maurus, Dungal și Ioan Scotus Eriugena.
Renașterea carolingiană, prima perioadă de renaștere culturală majoră din Evul Mediu, a fost o perioadă de mare progres intelectual, în special datorită redescoperirii limbii latine, salvgardarea scrierilor multor autori clasici și promovarea artelor liberale.
După cum subliniază Pierre Riché, expresia „Renașterea Carolingiană” nu implică faptul că Europa de Vest era barbară sau obscurantistă înainte de epoca carolingiană. Secolele de după prăbușirea Imperiului Roman de Apus nu au văzut o dispariție bruscă a școlilor antice, din care au apărut Martianus Capella, Cassiodorus și Boethius, icoane esențiale ale patrimoniului cultural roman din Evul Mediu, datorită cărora disciplinele de arte liberale au fost păstrate. Secolul al VII-lea a văzut „Renașterea isidoriană” în Regatul vizigot al Hispaniei în care au înflorit științele, iar integrarea gândirii creștine și precreștine a apărut în timp ce răspândirea școlilor monahale irlandeze (scriptoria) în Europa, au pus bazele Renașterii carolingiene.