Astăzi, Sărăturile Diniaș este un subiect care trezește un mare interes în societate, deoarece afectează un număr mare de oameni din întreaga lume. De la origini și până la impactul său astăzi, Sărăturile Diniaș a fost subiect de dezbatere și studiu de către experți în domeniu. În acest articol, vom explora diferitele aspecte legate de Sărăturile Diniaș, de la cauzele și efectele sale până la posibilele soluții care au fost propuse pentru a rezolva această problemă. Printr-o analiză cuprinzătoare, vom căuta să facem lumină asupra acestui subiect și să oferim o viziune mai largă și mai clară asupra impactului pe care îl are asupra mediului nostru.
Sărăturile Diniaș | |
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie) | |
Localizarea rezervației pe harta țării | |
Poziția | România • Județul Timiș |
---|---|
Cel mai apropiat oraș | Timișoara |
Coordonate | 45°38′58″N 21°02′27″E / 45.64944°N 21.04083°E |
Suprafață | 4 ha |
Înființare | 1995, declarat în 2000 |
Modifică date / text |
Sărăturile Diniaș alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip pedologic) situată în județul Timiș, pe teritoriul administrativ al comunei Peciu Nou.
Aria naturală cu o suprafață de 4 hectare se află în partea central-vestică a județului Timiș și cea sud-estică a satului Diniaș, în apropierea sud-vestică de municipiul Timișoara și este străbătută de drumul județean (DJ519A), care leagă localitatea Peciu Nou de Sânmihaiu Român.
Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate) și reprezintă o zonă de câmpie (sol sărăturos supus studierii proprietăților bilogice, fizice, chimice și mineralogice; mlaștini sărăturate) ce adăpostește o mare varietate de floră halofilă specifică sărăturilor.
Printre speciile de plante prezente în rezervație se află pătlăgina (Plantago maritima), pelin (Artemisia santonica), lobodă sălbatică (Atriplex tatarica), căpriță (Atriplex littoralis), codițucă (Myosurus minimus), trifoi frăguț (Trifolium fragiferum), floare-de-leac (Ranunculus pedatus), ghizdei (Lotus augustissimus) sau albăstrică (Aster tripolium).
În arealul rezervației (în mlaștinile sărăturate care se formează primăvara) vegetează o algă (cyanobacterie) cunoscută sub denumirea populară de cleiul pământului (Nostoc commune).
|