În zilele noastre, Samson Bodnărescu este un subiect de mare relevanță în societatea de astăzi. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, Samson Bodnărescu a devenit un punct de interes pentru un număr mare de oameni. Fie în domeniul profesional, personal sau academic, Samson Bodnărescu este un subiect care a captat atenția multora și care a fost dezbătut și discutat în nenumărate rânduri. În acest articol, vom aprofunda subiectul Samson Bodnărescu și vom explora implicațiile sale în diferite domenii ale vieții de zi cu zi.
Samson Bodnărescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 27 iunie 1840 satul Voitinel, județul Suceava |
Decedat | 3 martie 1902 Pomârla, județul Botoșani |
Cetățenie | Imperiul Austriac România |
Ocupație | scriitor, pedagog |
Limbi vorbite | limba română |
Activitatea literară | |
Activ ca scriitor | 1864-1900 |
Mișcare/curent literar | neoromantism |
Operă de debut | Roman și Viorica sau Voința e puterea vieții |
Opere semnificative | Rienzi, Lăpușneanu-vodă |
Modifică date / text |
Samson L. Bodnărescu (n. 27 iunie 1840, satul Voitinel, Imperiul Austriac – d. 3 martie 1902, Pomârla, județul Botoșani) a fost un scriitor și poet român, membru al societății culturale „Junimea”.
Samson Bodnărescu a urmat studii liceale la Cernăuți și Rădăuți după care a ocupat un post de profesor și pedagog la Institutele Unite din Iași și a participat la activitatea Junimii. A urmat studii universitare de filozofie la Viena, Berlin și Giessen, întorcându-se la Iași în 1870 după obținerea doctoratului în filosofie. A ocupat un post de bibliotecar la Biblioteca Universității și apoi a fost director al Institutul Normal „Vasile Lupu”. În locuința sa din curtea Mănăstirii Trei Ierarhi, Samson Bodnărescu i-a găzduit pe Mihai Eminescu și Miron Pompiliu.
În 1879 a fost numit director al Institutului „Anastasie Bașotă” din Pomârla, județul Botoșani unde a activat până în 1902, când s-a stins din viață.
Samson Bodnărescu a scris poeme cu caracter filosofic idealist, epigrame, elegii, piesa de teatru în cinci acte „Roman și Viorica sau Voința e puterea vieții” (1864), drama istorică „Ilie Vodă” și tragediile „Rienzi”, (1868, inspirată din opera cu același titlu a scriitorului englez Edward Bulwer-Lytton) și „Lăpușneanu-vodă” (1878-1879), de valoare literară minoră.