În acest articol, subiectul Scoreiu, Sibiu va fi abordat din diferite perspective și abordări. Scoreiu, Sibiu a fost subiect de interes și dezbatere în diverse domenii, iar relevanța sa nu a trecut neobservată în societatea actuală. De-a lungul anilor, Scoreiu, Sibiu a stârnit interesul experților și al fanilor deopotrivă, care i-au explorat diversele fațete și dimensiuni. În acest sens, vom încerca să analizăm și să înțelegem importanța și semnificația lui Scoreiu, Sibiu în contextul actual, precum și influența sa în diverse sfere ale vieții cotidiene. Printr-o analiză detaliată, vom căuta să oferim o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare a Scoreiu, Sibiu, aprofundând în impactul și relevanța sa în lumea contemporană.
În anul 1391 voievodul muntean Mircea cel Bătrân dăruiește lui Stanciul egumenul și fratelui său Călin, ocina Scoreiu, pe care o scutește de orice fel de dări. Pe actul de donație, în calitate de martori, semnează Vlad vornicul, Dragan ban, Jupân Algia, Groza Moldovan, Jupân Aga, Holdovics logofăt. Este de remarcat faptul că toponimele amintite în hrisovul de donație la care ne referim, Tolfa, Scoreiul cel Bătrân (pârâu), Unghiul cu Frasin, Piatra oarbă, Tunsul, Pârâul Sașilor, se păstrează și astăzi.
Localitatea este atestată pentru prima oară în anul 1392, cu numele Szkore.
Din registrul conscripțiunii realizate în anul 1733, la cererea episcopului greco-catolicInocențiu Micu-Klein, aflăm că la Scoreiu au fost recenzate 90 de familii, adică vreo 450 de persoane. Din registrul aceleiași conscripțiuni mai aflăm și numele celor 4 preoți din localitate: Sandru, Halmagy, Illyie și Iuon, (uniti omnes). În Scoreiul anului 1733 era o biserică. Denumirea satului: Szkorej, precum și numele preoților erau scrise cu ortografie maghiară, întrucât rezultatele conscripțiunii erau destinate unei comisii formate din neromâni, în majoritate unguri.
„Nos lonnes Mircsa Dei gratia Princeps et Vojvoda totius Regni Valachiae incipiendo ab alpibus usque at confinia Tartariae, totiusque Terrae Fogaras perpetuus Dominus.”
In: C. Stan, Școala poporană din Făgăraș și depe Târnave, Vol. I, Făgărașul, p. 427.
^Vd. Valentina Popa, Țara Făgărașului sub stăpînirea domnilor munteni, in: Cumidava, VI
^In Col. Hurmuzachi CCXXXII de Nicolae Densușianu, apud C. Stan, Școala poporană din Făgăraș și depe Târnave, Vol. I, Făgărașul, p. 427.
^ abAugustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751), p. 369.
^În limba latină, în text, adică, în românește: toți uniți (greco-catolici).
^Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751), p. 303.
Surse bibliografice
Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728 - 1751), Anul Domnului 1900. Dela s. Unire 200. Blaș, Tipografia Seminariului archidiecesan gr.-cat.
Valentina Popa, Țara Făgărașului sub stăpînirea domnilor munteni, in: Cumidava, VI, Muzeul Județean Brașov, Brașov, 1973.
C. Stan, Școala poporană din Făgăraș și depe Târnave, Vol. I, Făgărașul, Sibiu, 1928
Localități militarizate parțial sau total (cele cu text aldin), după J.H.Benigni, Satistische Skizze der Siebenbürgischen Militärgrenze, Hermannstadt, 1834, p.X.
România
Sibiu
