Tactica pământului pârjolit

Astăzi, Tactica pământului pârjolit este un subiect care este pe buzele tuturor și este prezent în multiple zone ale societății. Relevanța sa a crescut exponențial în ultimii ani, generând dezbateri, controverse și un mare interes din partea experților și a publicului larg. Tactica pământului pârjolit este o problemă care ne preocupă pe toți, deoarece ne afectează viața direct sau indirect. În acest articol vom explora diferite aspecte legate de Tactica pământului pârjolit, analizând implicațiile, consecințele și posibilele soluții ale acestuia. Ne confruntăm cu o problemă care merită abordată din diverse perspective, pentru a o înțelege în întregime și a găsi alternative pentru a o aborda în cel mai bun mod posibil.

Politica pământului pârjolit este o tactică militară care implică distrugerea a tot ce poate fi folositor inamicului care înaintează sau se retrage dintr-un teritoriu pe care l-a atacat. Se pare că termenul are o mare vechime, fiind întâlnit pentru prima oară la chinezi: 焦土 (jiaou tu). Tactica se referea la arderea recoltelor și otrăvirea apelor din fântâni, pentru a nu permite aprovizionarea cu hrană și cu apă a inamicului, deși nu se limita doar la stocurile de alimente, ci includea și adăposturi, mijloace de transport și comunicații sau resurse industriale, care au din punct de vedere militar în războaiele moderne o valoare egală sau chiar mai mare decât hrana. Politica pământului pârjolit poate fi pusă în practică atât de armatele naționale în propriul teritoriu, cât și de armatele străine în alt teritoriu decât cel național.

În Țările Române, pentru a ține piept forțelor inamice numeric superioare, domnii români evitau, de regulă, luptele în câmp deschis. Deseori, pentru a opri invadatorii, se aplica tactica „pământului pârjolit”.