Tardigrada

În articolul de astăzi vom explora lumea interesantă a lui Tardigrada. Fie că vorbim despre viața unei celebrități, despre un eveniment istoric, despre un fenomen social sau despre orice alt subiect, cu siguranță sunt multe de spus despre asta. Pe parcursul următoarelor rânduri vom aprofunda în cele mai fascinante detalii ale Tardigrada, analizând importanța, implicațiile și relevanța sa în domeniul corespunzător. De la impactul său asupra societății și până la rolul său în cultura populară, vom aprofunda într-o gamă largă de aspecte care ne vor permite să înțelegem mai bine amploarea lui Tardigrada. Sperăm că această lectură este pe atât de îmbogățitoare, pe atât de distractivă și că vă oferă o nouă perspectivă asupra Tardigrada. Pregătește-te să pornești într-o călătorie de descoperire și învățare!

Tardigrada
Hypsibius dujardini
Clasificare științifică
Domeniu: Eukaryota
Regn: Animalia
Subregn: Eumetazoa
Supraîncrengătură: Ecdysozoa
Încrengătură: Tardigrada
Spallanzani, 1777
Clase

Tardigradele sunt animale nevertebrate de dimensiuni foarte mici, 1,5 - 0,1 mm lungime. Larvele de abia eclozate au până la 0,05 mm. Tardigradele sunt răspândite pe tot globul, de la 6000 m înălțime în Munții Himalaya până la 4000 metri în adancimile Pâmântului. Aceste animale pot fi găsite în sol și nisip umed, în apele dulci stătătoare sau lin curgătoare, mai rar în mediul marin. Însă, cel mai des tardigradele au fost observate printre asociațiile licheni și mușchi .

Tardigradele sunt capabile să supraviețuiască în condiții extreme, la temperaturi de -273 °C și +151 °C, și își păstrează vitalitatea circa un deceniu fără apă .

Descriere

Capul nu este delimitat de restul corpului scurt, alcătuit din 4 segmente și înzestrat cu 4 perechi de picioare nearticulate ce se termină cu gheare. Cuticula conține chitină și are loc năpârlire periodică. Datorită dimensiunii, aparatul circulator și respirator lipsesc.

Referințe

  1. ^ C.Michael Hogan. 2010. Extremophile. eds. E.Monosson and C.Cleveland. Encyclopedia of Earth. National Council for Science and the Environment, washington DC
  2. ^ Goldstein, B. and Blaxter, M. (). „Quick Guide: Tardigrades”. Current Biology. 12 (14): R475. doi:10.1016/S0960-9822(02)00959-4. 
  3. ^ Becquerel P. (). „La suspension de la vie au dessous de 1/20 K absolu par demagnetization adiabatique de l'alun de fer dans le vide les plus eléve”. C. R. Hebd. Séances Acad. Sci. Paris. 231: 261–263. 
  4. ^ Radiation tolerance in the tardigrade Milnesium tardigradum
  5. ^ Crowe, John H.; Carpenter, John F.; Crowe, Lois M. (). „The role of vitrification in anhydrobiosis”. Annual Review of Physiology. 60. pp. 73–103. doi:10.1146/annurev.physiol.60.1.73. PMID 9558455. 

Bibliografie

  • Doghel, V. A. Zoologia nevertebratelor. Manual pentru studenții fac.de biol:Trad. din l. rusă de L.F. Voloșciuc și I.V. Melian -Ch.: Lumina, 1989. - 600 p. ISBN 5-372-00405-3

Legături externe