Tema Telemunca este de cea mai mare importanță astăzi, deoarece are un impact semnificativ asupra diferitelor aspecte ale vieții noastre de zi cu zi. Din Telemunca, apar numeroase dezbateri, controverse și progrese, ceea ce face esențială aprofundarea studiului și înțelegerii acestuia. Telemunca a captat atenția experților, a cadrelor universitare, a profesioniștilor și a societății în general, declanșând cercetări, publicații și evenimente nesfârșite. În acest articol, vom aprofunda în diferitele aspecte ale Telemunca, explorând implicațiile, perspectivele și provocările sale astăzi.
Telelucrul (tele-munca, telemunca, sau telework) este activitatea prin care se utilizează Tehnologia Informației și Comunicațiilor (TIC) pentru realizarea unei activități lucrative la distanță de locul unde este nevoie de rezultatul muncii sau de locul unde s-ar fi desfășurat lucrul în mod normal.
În ultimii ani, s-au dezvoltat rapid noi tehnologii informaționale și de comunicare, astfel încât în centrul dezbaterilor științifice, politice și economice din ultima perioadă a stat apariția și dezvoltarea Societății Informaționale, generatoare de noi oportunități de lucru dar și de schimbări esențiale în ceea ce privește natura lucrului și modul de lucru, schimbări comparabile cu cele petrecute în revoluția industrială.
În acest context, telelucrul (TL) a devenit domeniu strategic din punct de vedere teoretic și practic, deoarece:
TL, ca un nou mod de a lucra prin efectuarea unei activități (forme de lucru) flexibile în timp și la distanță, utilizând tehnologia informațională și comunicațiile avansate, se concretizează în teleactivități și teleservicii.
Telelucrul mobil: când parte din personalul unei firme (TIC) i se permite sa fie mai mult timp în contact cu clienții sau să livreze, în timp ce nu este la birou, o serie de servicii care implică, în mod normal, prezența în birourile companiei.
Telecentre: oferă facilități de birouri locale pentru persoanele care nu vor să lucreze acasă, dar intenționează să profite de avantajele oferite de TL. Fiecare angajat lucrează în biroul firmei aflat cel mai aproape de el sau cel mai convenabil, iar aceste centre sunt cuplate prin rețeaua electronică. Ele pot aparține unei singure companii sau compania interesata poate să închirieze o parte din acestea în scopul telelucrului.
Telecomunități (Telecottages): comunități locale cu acces, datorită marii performanțe a TIC, la avantajele dezvoltării și la societatea care îi lipsește unui lucrător acasă, numite așa datorită originii lor în zonele rurale. Prima telecomunitate a existat în Scandinavia. Telecomunitățile au următoarele avantaje
Modificare funcțională: funcțiile afacerii care inițial erau localizate aproape de client sunt concentrate și livrate la distanță; activitățile includ:
Se poate considera, de asemenea, că TL include echipe de lucru dispersate prin care, de ex., o companie de inginerie folosește trei sau mai multe echipe în zone geografice diferite, fapt care îi permite să lucreze 24 ore pe zi, datorită decalajului orar dintre zone, fiecare echipă "predând ștafeta" alteia la sfârșitul zilei sale de lucru.
La toate aceste terminologii și clasificări consacrate se poate adăuga o noțiune utilizată în prezent pe Internet, dar care nu este legată în mod special de conceptul de telelucru: comunitățile virtuale. Aceste "orașe ale Internetului" cunosc în prezent o dezvoltare explozivă, constituindu-se, în același timp, ca principalele centre de inițiere și dezvoltare a multor telelucrători.
De asemenea, o activitate de viitor în domeniul TL o reprezintă înființarea unor companii virtuale fără statut juridic, în cadrul cărora mai mulți telelucrători cu calități complementare se unesc pentru a satisface, simultan, o gamă cât mai diversă de solicitări, unindu-și eforturile și ajutându-se reciproc.
Telelucrul este, prin definiție, activitatea prin care se utilizează calculatoarele și telecomunicațiile pentru a schimba geografia de lucru acceptată.
Telecomutarea (telecommuting) sau remote work (de acasa) sunt termeni folosiți în SUA, în timp ce termenul de telelucru (telework) se folosește mai mult în Europa.
Termenul de telecomutare a fost folosit pentru prima data de Jack Nilles, care a jucat un rol principal în promovarea acestui concept în SUA, fiind apoi popularizat de futuristul Francis Kinsman în cartea sa Telecomutatorii (1987). Termenul de telelucru a fost popularizat în Europa de Comisia Europeană, care a sponsorizat importante cercetări în domeniu.
Legat de această activitate, se utilizează următoarea terminologie specifică:
Telelucrător, telecomutator: cineva care lucrează acasă tot timpul sau o parte din el. Termenul poate, de asemenea, să se refere la cineva care comută pe o distanță mică, de exemplu la un telecentru, în loc să lucreze într-un sediu mai îndepărtat. Telelucrătorii pot fi:
"Persoana care lucrează în mod regulat minim o zi (ca zi de muncă) pe săptămână, de la distanță, pe baza unui contract scris sau a unei înțelegeri mutuale, folosind echipamente și tehnologie de telecomunicații".
Unii autori fac chiar distincție între următoarele categorii:
După cum se poate observa, esențial în definirea acestor concepte este faptul că supervizarea muncii, contactele cu șefii (ierarhia superioară), cu colegii și cu beneficiarii sau clienții trebuie realizate - cel puțin parțial - prin telecomunicații, precum și rezultatele muncii trebuie să fie prezentate în acest mod.
Trebuie făcută distincția între angajați și persoanele care lucrează pe cont propriu. Persoanele care lucrează pe cont propriu au ca loc de muncă propria locuință, comunicând prin rețele de telecomunicații; nu orice lucrător la domiciliu este însă obligatoriu și un telelucrător.
De asemenea, trebuie făcută o distincție clară între persoanele care lucrează acasă peste programul normal de lucru, permanent sau doar la sfârșit de săptămână, și telelucrători.
Telelucrătorii pot fi:
Lucrul flexibil: un centru de lucru care folosește o largă paletă de noi practici, inclusiv flexibilitate în localizarea lucrului. Aici se poate încadra și ideea de "hot desk": în loc ca fiecare angajat să aibă biroul și calculatorul propriu, aceștia folosesc de fiecare dată locurile disponibile în acel moment.
Telelucrul concentrativ: concept folosit (de exemplu) de Dell si American Express, care au utilizat telelucrători dispersați în anumite centre delimitate geografic.
Telelucrul offshore: presupune comutarea activității departe de regiunea, orașul sau țara în care domiciliază lucrătorul, datorită facilităților fiscale oferite.
Telelucrul nomad: lucrătorii "nomazi" sunt obligați să călătorească în permanență, locul de muncă fiind oriunde se întâmplă să poposească.
În 2020, 12,3% dintre persoanele angajate din Uniunea Europeană cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani, dintre care 13,2% dintre femei și 11,5% dintre bărbați, lucrau de obicei de acasă. Pe țări, procentul de lucrători care lucrau de acasă a fost cel mai ridicat în Finlanda (25,1%), Luxemburg (23,1%), Irlanda (21,5%), Austria (18,1%) și Olanda (17,8%) și cel mai scăzut în Bulgaria(1,2%), România (2,5%), Croația(3,1%), Ungaria (3,6%) și Letonia(4,5%).
Firma de cercetare IDC preconizează că aproximativ 93,5 milioane de persoane vor lucra de la distanță în 2024 - în creștere de la 78,5 milioane în 2020.
În 2023, economistul și expertul în telemuncă Nicholas Bloomspune că aproximativ o treime din toate zilele de lucru se vor petrece la distanță, reducând costurile imobiliare ale companiilor de la 5% înainte de pandemie. Bloom crede că evoluția rapidă a tehnologiei a facilitat această tendință și va continua, dar vor rămâne dezavantaje pentru anumite tipuri de posturi.
TL implică practici noi, care se pot pune în aplicare prin:
TL este atractiv prin:
Toate studiile și analizele efectuate de firme de prestigiu din întreaga lume converg către ideea unor beneficii nete pentru toate părțile implicate:
Pentru lucrători:
Pentru firme:
Câteva beneficii sociale si economice ale telelucrului sunt:
Telelucrul, ca un mod nou de lucru, nu e scutit de unele dezavantaje și obstacole.
Pentru angajați, dezavantajele potențiale:
Telelucrul modifică fundamental modelul de activitate tradițional, bazat pe contiguitatea spațială, conlocuire, prezență și vizibilitate, schimbă rolurile și conceptele organizatorice și manageriale, ceea ce poate da sentimentul de a fi rupt de restul lumii.
Dezavantaje potențiale pentru firme - Probleme manageriale:
Principala problemă constă în pierderea controlului în sens larg.
Pentru sindicate, pericolul este pierderea contactului cu membrii lor, iar posibilitatea acestora de a participa la viața sindicală și de a fi mobilizați pentru acțiuni revendicative scade mult, ceea ce poate conduce la apariția sentimentului de inutilitate a uniunilor sindicale, situație greu de acceptat de liderii acestora.
Sindicatele au expus, în 1993, următoarele cerințe: