În lumea de astăzi, Vulpe polară este un subiect care a căpătat o mare relevanță și a captat atenția unui număr mare de oameni în diferite contexte și situații. Importanța lui Vulpe polară a devenit evidentă în diverse domenii, de la știință la politică, cultură și societate în general. Este un subiect care a stârnit dezbateri și conversații constante, generând opinii contradictorii și promovând reflecția asupra impactului și semnificației sale. În acest articol, vom aprofunda diferitele aspecte ale Vulpe polară, explorând diferitele sale fațete și relevanța sa în epoca actuală.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Vulpe polară | |
---|---|
Stare de conservare | |
Clasificare științifică | |
Regn: | Animalia |
Încrengătură: | Chordata |
Clasă: | Mammalia |
Ordin: | Carnivora |
Familie: | Canidae |
Trib: | Vulpini |
Gen: | Vulpes |
Specie: | V. lagopus |
Nume binomial | |
Vulpes lagopus (Linnaeus, 1758) | |
Arealul de răspândire | |
Sinonime | |
| |
Modifică text |
Vulpea polară (Vulpes lagopus) este o specie de animale carnivore din familia Canidae care trăiesc în regiunile polare de tundră. Animalul este adaptat la clima rece, având o blană deasă, iar talpa labelor fiind acoperită cu blană. Lungimea vulpilor este între 65 și 90 de cm, având înălțimea de circa 30 cm și o greutate de 5 kg. Femelele sunt aproape la fel de mari ca masculii. Culoarea vulpilor diferă după anotimp, vara având culoarea blănii neagră pe spate și picioarele fiind de culoare brună, pe când iarna, culoarea de camuflaj albă, alb-cenușie. Vulpile polare au botul și urechile scurte, blana deasă le permite vulpilor să supraviețuiască la temperaturi scăzute ce ating -80 °C.
Vulpile polare trăiesc de obicei în emisfera nordică, la nord de cercul polar (Scandinavia, Insula Spitzbergen, Islanda, Rusia de Nord, Canada de Nord, Alaska și Groenlanda). Habitatul lor fiind regiunile de tundră, putând fi văzute și pe gheața Oceanului Arctic, se presupune că în căutare de hrană, vulpile pot parcurge distanțe de peste 2000 de km.
Hrana vulpilor constă din lemingi (Lemmus lemmus) sau alte rozătoare polare (Lemmus sibiricus, Microtus oeconomus, Myodes rufocanus). Mai consumă și insecte, fructe, ouă și pui de păsări, ca și cadavre de animale, fiind un însoțitor al urșilor polari.
O vulpe polară „albastră” a fost dotată cu un sistem de urmărire prin satelit în iulie 2017. La 26 martie 2018, aceasta a părăsit Insula Spitsbergen din arhipelagul Svalbard, administrat de Norvegia. După 21 de zile parcursese 1512 km pe gheața marină și a ajuns în Groenlanda, la 6 aprilie 2018. A continuat să se deplaseze, astfel că la 1 iulie 2018 a ajuns pe Insula Ellesmere din Arhipelagul Arctic Canadian, după ce parcursese 3.500 km în 76 de zile. Sistemul de urmărire a transmis zilnic date, câte trei ore. S-a calculat că vulpea a parcurs, în medie, 46,3 km pe zi, cea mai mare distanță parcursă într-o zi fiind de 155 km, pe o placă de gheață aflată în mișcare.