Zinc

În acest articol, vom explora Zinc din diferite perspective și în diverse contexte. Vom aprofunda în istoria sa, originile sale, influența ei asupra societății și relevanța ei astăzi. Vom analiza Zinc dintr-o abordare multidisciplinară, abordând aspecte culturale, sociale, politice, economice și științifice. Prin această călătorie, ne propunem să oferim o viziune cuprinzătoare și completă a Zinc, oferind cititorului o înțelegere profundă și îmbogățitoare a acestui subiect.

Zinc

CupruZincGaliu
-
 
 
30
Zn
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Zn
Cd
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Zinc, Zn, 30
Serie chimică metale de tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc 12, 4, d
Densitate 7140 kg/m³
Culoare cenușiu albăstrui
Număr CAS 7440-66-6
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică 65,409 u
Rază atomică 135 (142) pm
Rază de covalență 131 pm
Rază van der Waals 139 pm
Configurație electronică 4s2 3d10
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 2
Număr de oxidare
Oxid
Structură cristalină hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară solid
Punct de topire 419,5 °C, 692,68 K
Punct de fierbere 907 °C, 1180 K
Energie de fuziune kJ/mol
Energie de evaporare kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori 192,2 Pa bei 692,73 K
Viteza sunetului m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)
Căldură specifică J/(kg·K)
Conductivitate electrică S/m
Conductivitate termică 120 W/(m·K)
Prima energie de ionizare 906,4 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Zincul este un element chimic care are simbolul Zn și numărul atomic 30. Zincul este un metal de culoare albăstruie spre alb, care devine maleabil în jurul a 100°-150 °C. Se obține din minereuri și din compuși, fiind folosit în aliaje cu alte metale pentru protejarea acestora împotriva oxidării (ruginirii).

În antichitate, înainte de a fi identificat ca element chimic, zincul era folosit pentru obținerea alamei. Un aliaj conținând aproximativ 87% zinc s-a găsit în unele ruine preistorice din Transilvania. Printre cele mai importante se numără alama, bronzul comercial, aluminiu de sudura și alpaca. Zincul nu e considerat toxic, totuși dacă se inhalează oxid de zinc (ZnO) apare o tulburare cunoscută sub numele de "tremurat de zinc".

În Europa modernă, zincul metalic a fost redescoperit de Margraff în 1746, prin reducerea calaminei cu mangalul.

Caracteristici fizico-chimice

Masa atomică a zincului este de 65,38 uam. Configurația electronilor este următoarea: 4s23d10. Una dintre cele mai importante caracteristici chimice este faptul că reacționează cu acid clorhidric cu efervescență, rezultând clorură de zinc și hidrogen după reacția:

Zn + 2HCl = ZnCl2 + H2

În timpul reacției se degajă o mare cantitate de hidrogen gazos, deci se poate face testul de hidrogen.

În mâncarea oamenilor, zincul e regăsit în: susan, mac, lucernă, țelină, muștar, fasole, fructe cu coajă lemnoasă, migdale, grâu întreg, semințe de dovleac și cele de floarea-soarelui, coacăz negru, pește, ouă, fructe de mare, carne de porc și cea a păsărilor de curte, produse lactate.

Istoric

Zincul a fost un factor important în procedeul de descoperire al bateriei, astfel savantul Alessandro Volta l-a utilizat pentru a inventa Pila Volta, prima baterie din lume. Ea era alcătuită din diferite straturi succesive de cupru, zinc și postav îmbibat în acid sulfuric, care produceau curent electric. Această invenție a fost făcută în anul 1800.

Etimologie

Denumirea de zinc provine din cuvântul german zink, care înseamnă zinc.

Bibliografie

  • D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988

Legături externe