Șacal
În lumea de astăzi, Șacal a devenit un subiect de interes sporit pentru oameni de toate vârstele și mediile. Fie că este un eveniment istoric, o figură celebră sau un fenomen natural, Șacal a captat atenția și interesul a milioane de oameni din întreaga lume. În acest articol, vom explora în continuare impactul și relevanța lui Șacal, examinând originile, implicațiile și influența acestuia asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. Prin analize detaliate, sperăm să facem lumină asupra acestui subiect și să oferim o imagine mai clară asupra importanței sale în lumea de astăzi.
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Șacal | |
|---|---|
.jpg)
| |
| Șacal | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Mammalia |
| Ordin: | Carnivora |
| Familie: | Canidae |
| Gen: | Canis |
| Specii | |
Modifică text  |
|
Șacalul este un mamifer carnivor sălbatic din familia Canidae, asemănător cu lupul, dar mai mic decât acesta, cu coada mai scurtă și cu botul ascuțit. El trăiește în nordul Africii, în sudul Asiei și în sudul Europei și se hrănește cu animale mici și cu hoituri.
Numele științific al șacalului galben este Canis aureus moreoticus, Geoffroy, 1835.
Etimologie
Termenul provine din sanscrită, सृगलः însemnând „urlătoare”, prin intermediul persanului شغال și turcul çakal.
Descriere
Este intermediar între lup și vulpe, având forma generală asemănătoare cu a vulpii, dar blana cu aceeași structură cu a lupului, fiind numit de aceea și „lup auriu”.
Lungimea corpului este de 70 cm - 1.5 m, fără a socoti coada (20–25 cm). La greabăn ajunge până la 50 cm înălțime. Greutatea maximă este între 12–15 kg.
Este, ca toate canidele, un animal potențial omnivor, dar care preferă alimentația carnivoră. Se hrănește cu insecte, păsări, șoareci și alte rozătoare, dar și cu porumb, struguri etc. De asemenea este și necrofag. Activitatea sa este preponderent nocturnă.
Împerecherea se face, asemenea celorlalte canide, în februarie-martie, gestația durând tot 62-63 zile. Cei 4-8 pui sunt lipsiți de vedere 2 săptămâni, iar după trei luni de la fătare sunt înțărcați.
Bârlogul de șacal nu este foarte adânc, dar este așezat de obicei în locuri singuratice, în văgăuni cu mărăcinișuri și alte locuri greu accesibile.
În România
În România, șacalul este o apariție destul de rară. A fost semnalat în Banat, Oltenia, Muntenia și Dobrogea. Șacalii au pătruns în fauna autohtonă încă de acum 50 de ani iar numărul lor este în creștere în partea de sud-est a țării. Originar din India, a pătruns prin Iran și Turcia în Europa, în special în Grecia, Bulgaria și Albania, apoi în România.
Note
- ^ a b Pădurile din sud-estul țării, pline de șacali, 2 aprilie 2012, Liviu Cojan, Evenimentul zilei, accesat la 2 aprilie 2012