În lumea de astăzi, Șovinism este un subiect de interes și discuție constant. Există un mare interes pentru a afla mai multe despre Șovinism și pentru a înțelege impactul acestuia în diferite domenii ale vieții de zi cu zi. De-a lungul timpului, Șovinism a devenit relevantă în diverse sfere, generând dezbateri, cercetări și dezvoltări care urmăresc să ofere noi perspective asupra acestui subiect. În acest articol, vom explora în detaliu implicațiile lui Șovinism și influența sa în diferite contexte, analizând evoluția sa în timp și relevanța sa în societatea actuală.
Șovinismul (din franceză chauvinisme) este o atitudine politică constând în afirmarea superiorității unei națiuni asupra altora, în manifestarea exclusivismului și intoleranței naționale, care se bazează pe un naționalism extremist, care are drept scop ațâțarea vrajbei naționale și a urii între popoare sau între naționalități conlocuitoare, propagarea rasismului și exclusivismului național.
Șovinismul de mare putere denotă anumite doctrine și practici politice folosite de către un stat, în mod aberant, în care o națiune se pune pe sine, în propriul său imaginar colectiv și în propria sa mitologie politică, mai presus decât toate celelalte națiuni.
Cuvântul provine de la numele lui Nicolas Chauvin, un recrut patriot exaltat din armata lui Napoleon I, despre care se spune că ar fi fost rănit de 17 ori în lupte. Idealismul său exacerbat a fost ridiculizat în comedia La Cocarde tricolore (1831, Paris) scrisă de frații Theodore și Hyppolyte Cogniard, unde apărea afirmația "je suis français, je suis Chauvin" (sunt francez, sunt șovin), temă reluată și caricaturizată apoi în numeroase vodeviluri, ocazie cu care s-a impus termenul de Chauvinisme (șovinism), desemnând un patriotism excesiv, total, care se manifestă printr-o admirație sinceră, dar oarbă, nelimitată, necritică, pentru patria sa.
În România, propaganda naționalist șovină este o infracțiune care face parte din categoria infracțiunilor care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială, înscrise în capitolul IV, titlul IX, art. 317, Codul penal, partea specială și constă în fapta persoanei de a răspândi idei cu caracter naționalist șovin ori de a ațâța ura de rasă sau națională, dacă fapta nu constituie infracțiune contra siguranței statului (prevăzută în art. 166, Codul penal).
Într-un interviu acordat de Sergiu Celibidache postului de radio Europa Liberă, în 1995, el a făcut următoarea remarcă:
În cazul națiunilor, chiar respingerea noțiunii de valori universal valabile a tins uneori să inspire un naționalism și șovinism agresiv, glorificarea intransigentei autoafirmări individuale ori colective.