Importanța lui Ștefan Pascu a fost subiect de dezbatere de zeci de ani. Indiferent dacă este personal, profesional sau academic, Ștefan Pascu joacă un rol crucial în viața noastră de zi cu zi. De la origini și până la evoluția sa de astăzi, Ștefan Pascu a fost subiect de studiu și cercetare de către experți din diferite domenii. În acest articol, vom explora diferitele aspecte ale Ștefan Pascu, de la impactul său asupra societății până la relevanța sa în istorie. În plus, vom analiza modul în care Ștefan Pascu a influențat și modelat diferite aspecte ale vieții noastre, oferind o perspectivă mai profundă asupra importanței sale în lumea modernă.
Ștefan Pascu | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | Apahida, Cluj, România | ||
Decedat | (84 de ani) Cluj-Napoca, România | ||
Cetățenie | România | ||
Ocupație | istoric | ||
Limbi vorbite | limba română | ||
Activitate | |||
Partid politic | Partidul Social Democrat Român, Partidul Comunist Român | ||
| |||
Modifică date / text |
Ștefan Pascu (n. 14 mai 1914, Apahida, Comitatul Cluj – d. 2 noiembrie 1998, Cluj-Napoca, Județul Cluj) a fost un istoric român, membru titular al Academiei Române, membru supleant al CC al PCR.
A fost specialist în istoria evului mediu și modern.[necesită citare]
A avut o activitate științifică în domenii variate istoriografice, elaborând opere fundamentale cu privire la evul mediu românesc și la mișcarea pentru libertate și unitate națională.[necesită citare]
Potrivit Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ștefan Pascu, sub numele conspirativ „Brândușa”, a fost folosit drept sursă în ceea ce privește activitatea istoricului Keith Hitchins. Pe aceeași linie, ce ținea de contraspionaj, informatorul „a fost folosit în scopul contactării diferitelor persoane străine ce au făcut parte din delegațiile unor state apusene venite cu diverse preocupări în țara noastră”.
Autor a numeroase cărți, studii, articole, comunicări, prelegeri, manuale privitoare la diverse aspecte ale istoriei medii și moderne a României:
Coautor al unor lucrări de sinteză:
A acordat atenție editării unor volume de corespondență: Timotei Cipariu “Corespondența primită” și unor ediții critice: Alexandru Papiu- Ilarian “Istoria românilor din Dacia Superioară”, George Barit “Părți alese din istoria Transilvaniei”.