În articolul pe care îl prezentăm astăzi, vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Alexandru Oprea. De-a lungul istoriei, Alexandru Oprea a avut un impact semnificativ asupra diferitelor aspecte ale societății. De la influența sa asupra culturii populare până la relevanța sa în știință și tehnologie, Alexandru Oprea și-a pus amprenta în nenumărate domenii. În acest sens, vom explora diferite fațete ale Alexandru Oprea, evoluția sa în timp, influența sa asupra lumii moderne și posibilele implicații pe care le are pentru viitor. Alăturați-vă nouă în această călătorie prin istoria și impactul Alexandru Oprea asupra societății noastre.
Alexandru Oprea | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Gorunești, România |
Decedat | (52 de ani) București, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | scriitor critic literar istoric literar |
Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text |
Alexandru Oprea (n. , Gorunești, Bălcești, Vâlcea, România – d. , București, România) a fost un scriitor, critic și istoric literar român. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.
A fost fiul lui Gheorghe Oprea și al Elenei, agricultori. A urmat cursurile școlii primare în Gorunești (1939 - 1942) și ale Liceului Frații Buzești din Craiova (1943 - 1950).
A lucrat ca reporter la ziarul Înainte din Craiova (februarie - septembrie 1950). A studiat la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București (1950 - 1952), la Institutul Maxim Gorki din Moscova (1952 - 1955) și la Facultatea de Filosofie (secția ziaristică) a Universității din București (1955 - 1959).
Din iulie 1952, a fost redactor apoi șef de secție al revistei Viața românească până în 1957. Între 1961 și 1966 a fost redactor-șef adjunct al revistei Luceafărul, apoi redactor-șef adjunct al revistei Gazeta literară (până în 1968).
A lucrat ca adjunct al lui Perpessicius la Muzeul Literaturii Române (între 1968 - 1971) și la revista Manuscriptum (1970 - 1971), Din octombrie 1971 până în 1983 a fost la conducerea Muzeului și a revistei.
A debutat cu monografia Panait Istrati (publicată în 1965). Au urmat primul volum de articole de critică literară Mișcarea prozei în 1967 și Cinci prozatori iluștri, cinci procese literare în 1971.
Alexandru Oprea a scris prefața unor volume ca Rabindranath Tagore - Ghirlanda dragostei (1961); P. Istrati - Chira Chiralina; Moș Anghel; Ciulinii Bărăganului (1962) sau Guo Moruo - Ospățul lui Confucius (1965).
În 1964 a primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru monografia sa Panait Istrati.
În 1977 i s-a oferit Premiul Perpessicius din partea revistei Manuscriptum precum și Diploma de onoare pentru contribuția adusă la editarea volumului II - Proză literară de Mihai Eminescu.
În 1980 a primit premiile Timotei și Perpessicius pentru contribuția adusă la editarea Operelor lui Mihai Eminescu; Publicistica IX (1870-1877).
|title=
(ajutor)