Alvise Cadamosto
În lumea de astăzi, Alvise Cadamosto este un subiect care captează atenția a milioane de oameni din întreaga lume. De la apariția sa, Alvise Cadamosto a fost subiect de dezbatere, controversă și studiu, generând un interes constant în diferite domenii. Fie datorită relevanței sale în societate, impactului său asupra economiei sau influenței sale asupra culturii populare, Alvise Cadamosto a devenit un subiect de mare importanță și semnificație. În acest articol, vom explora în profunzime diferitele fațete ale Alvise Cadamosto, analizând evoluția sa în timp și examinând impactul său asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi.
| Alvise Cadamosto | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1432  Veneția, Republica Veneția |
| Decedat | (56 de ani) Veneția, Republica Veneția |
| Ocupație | explorator |
| Limbi vorbite | limba italiană |
Modifică date / text  | |
Alvise Cadamosto sau Alvide da Ca' da Mosto, în portugheză ca Luís Cadamosto ( n. ~ 1432, Veneția, Italia – d. 18 iulie 1488), Veneția) a fost negustor și navigator venețian aflat în slujba prințului portughez Henric Navigatorul.
Viața
În 1455, aflați în slujba prințului Henric, navigatorul venețian Alvise Cadamosto și genovezul Antoniotto Usodimare navighează de-a lungul coastei vest-africane până la gurile fluviului Gambia. La reîntoarcere în Portugalia fac descoperiri interesante asupra regiunii vizitate , mai ales asupra Capului Verde.
În 1456, în cursul unei noi călătorii Ca'da-Mosto și Usodimare navighează cu două corăbii până dincolo de capul Blanco. Împinși de o furtună spre NV, descoperă câteva insule din Arhipelagul Capului Verde (pe care le-au numit Boãvista, Sal, Maya și Santiago). Ca și în prima călătorie, Ca'da-Mosto notează sistematic observațiile sale într-un jurnal care va fi publicat în 1507, mult după reîntoarcerea navigatorului la Veneția (1463).
Referințe
- ^ a b Dizionario Biografico degli Italiani
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Ioan Popovici, Nicolae Caloianu, Sterie Ciulache, Ion Lețea - Enciclopedia descoperirilor geografice , Editura științifică și enciclopedică, București, 1975, pg. 17
