Andrei Zaioncikovski
Acest articol va aborda subiectul Andrei Zaioncikovski, care a captat atenția cercetătorilor, experților și a publicului larg. Andrei Zaioncikovski este un subiect care a stârnit interes datorită relevanței sale în societatea actuală, implicațiilor sale în diferite domenii și impactului său asupra vieții de zi cu zi a oamenilor. În acest sens, vor fi explorate diferite aspecte legate de Andrei Zaioncikovski, abordând originea, evoluția, caracteristicile, consecințele și posibilele soluții ale acestuia. În plus, vor fi prezentate studii recente, opinii ale experților și experiențe legate de Andrei Zaioncikovski, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect.
Andrei Zaioncikovski (în rusă Андре́й Меда́рдович Зайончко́вский; n. , Oriol, gubernia Oriol(d), Imperiul Rus – d. , Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost ofițer și istoric militar, unul dintre generalii armatei Imperiului Rus din Primul Război Mondial. A avut gradul de general de infanterie. După război, a trecut de partea Armatei Roșii, servind ca profesor la Academia Militară Frunze.
Cariera militară
Andrei Zaioncikovski provenea dintr-o familie din nobilimea guberniei Orel. A absolvit liceul militar din Orel, în 1879 și Școala Militară de Ofițeri de Geniu „Nicolaevskaia” din Sankt Petersburg, în 1882, fiind repartizat cu gradul de sublocotenent la Batalionul 5 Geniu. La 1 ianuarie 1885 este avansat locotenent.
Între 1886-1888 urmează cursurile Academiei Statului Major General „Nicolaevskaia”, din Sankt Petersburg. După absolvire, este numit adjutant-superior în statul major al Diviziei 1 de Gardă. Avansat căpitan la 1 aprilie 1890. Din 9 decembrie 1890 la 23 iunie 1895 servește ca adjutant-superior în statul major al Corpului de Gardă.
Din 16 octombrie 1892 până la 11 octombrie 1893 execută stagiul obligatoriu în funcția de comandant de companie, în cadrul Regimentului de Vânători de Gardă.
La 23 iulie 1895 este numit în statul major al Corpului 1 Armată, iar de la 28 septembrie 1898 ofițer în statul major al Comandamentului Trupelor de Gardă și Districtului Militar Sankt Petersburg, fiind avansat colonel la 18 aprilie 1899. Ulterior execută stagiul obligatoriu în funcția de comandant de batalion, în cadrul Regimentului de Vânători de Gardă.
La 21 ianuarie 1902 este numit șef de stat major al Diviziei 2 Cavalerie de Gardă, iar la 17 august 1902 în escorta marelui duce Mihail. În timpul războiului ruso-japonez a comandat Regimentul 85 Infanterie din Viborg și Brigada 2 Infanterie Siberiană.
La 18 februarie 1906 este numit comandant al Regimentului de Vânători de Gardă iar la 7 octombrie 1908 Brigăzii 1 Infanterie de Gardă. Izbucnirea Primului Război Mondial îl găsește în poziția de comandant al Diviziei 37 Infanterie. La 12 august 1916 a fost numit comandant al Corpului 47 Armată. În perioada septembrie-octombrie 1916 este numit comandant al Armatei de Dobrogea, format din trupele româno-ruse care luptau pe frontul din Dobrogea. La 22 octombrie 1916 a fost numit la comanda Corpului 18 Armată. Avansat la gradul de general de infanterie la 10 aprilie 1916.
Primul Război Mondial
Pe frontul românesc
Războiul civil
Lucrări
Decorații
| Decorații rusești | Decorații străine |
|---|---|
|
|
.png){kind=small}
Note
- ^ a b Зайончковский Андрей Медардович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)
- ^ Зайончковский Андрей Медардович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
Bibliografie
- ro Limba română
- Dabija, Gheorghe A. (General), Armata română în războiul mondial (1916 – 1918), vol. I-IV, București, Editura I. Hertz, 1932-1936
- Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
- Ioanițiu, Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol I-II, Tipografia Geniului, București, 1929
- ***, România în războiul mondial 1916-1919, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934-1940
- ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
- ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
- ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979
- ru Limba rusă
- Первая мировая война. Полигон, 2000 г. ISBN 5-89173-082-0, ISBN 5-89173-174-6
- Восточная война. 1853—1856. В двух томах, в трех книгах. Полигон, 2002 г. ISBN 5-89173-159-2 (Том I — ISBN 5-89173-156-8; Том II, часть первая — ISBN 5-89173-157-6; Том II, часть вторая — ISBN 5-89173-158-4)
_-_detaliu_pictural_al_cupolei.JPG){kind=small}
