În lumea de astăzi, Athanase Joja a devenit un subiect constant de conversație. Pe măsură ce societatea avansează, importanța lui Athanase Joja devine din ce în ce mai evidentă în diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. De la locul de muncă la cel personal, s-a demonstrat că Athanase Joja are un impact semnificativ asupra modului în care oamenii interacționează între ei și asupra modului în care se desfășoară diferitele situații. De-a lungul anilor, Athanase Joja a generat dezbateri și reflecție și s-a dovedit a fi un subiect relevant în contextul actual. Acest articol va explora diferite perspective asupra Athanase Joja și va analiza influența acestuia în diferite domenii ale vieții moderne.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Athanase Joja | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | 3 iunie 1904 București, România | ||
Decedat | 8 noiembrie 1972, (68 de ani) București, Republica Socialistă România | ||
Cetățenie | România | ||
Ocupație | filozof logician ministru cadru didactic universitar | ||
Limbi vorbite | limba română | ||
Activitate | |||
Alma mater | Facultatea de Filologie Clasică și de Drept | ||
Partid politic | Partidul Muncitoresc Român Partidul Comunist din România | ||
Premii | Premiul de Stat (1962) A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România | ||
| |||
Modifică date / text |
Athanase Joja (n. , București, România – d. , București, România) a fost un filosof și logician român, membru titular (1955) al Academiei Române. Athanase Joja a fost deputat în Marea Adunare Națională.
În anul 1935 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".
A fost profesor de logică la Universitatea din București, îndeplinind o serie de funcții pe linie de stat și de partid: în 1947 a fost secretarul general al Comisiei române de legătură cu Comisia Aliată de Control, secretar general și apoi director în Ministerul Afacerilor Externe (1948-1955), reprezentant permanent la ONU (1955-1957), ministru al Învățământului și Culturii (1957-1960), iar din 25 ianuarie 1958 și vicepreședinte al Consiliului de Miniștri. Între anii 1955 și 1969 a fost membru al CC al PCR, iar din 1961 membru al Consiliului de Stat (până în 1972).
La 2 iulie 1955 a fost ales membru titular al Academiei Române, fiind apoi președinte (1959-1963) și vicepreședinte al acesteia (1966-1972).