Austroslavism
Următorul articol va aborda subiectul Austroslavism, care a devenit foarte relevant în ultimii ani. Austroslavism este un subiect care a stârnit interesul experților și al publicului larg, datorită impactului său asupra diferitelor zone ale societății. Pe parcursul acestui articol, vor fi explorate diferite aspecte legate de Austroslavism, de la originea și până la evoluția sa de astăzi. În plus, vor fi analizate implicațiile pe care Austroslavism le are în diverse sectoare, precum și posibilele soluții și perspective de viitor. Fără îndoială, Austroslavism este un subiect care merită studiat și înțeles în profunzime, motiv pentru care acest articol urmărește să contribuie la dezbaterea și reflecția în jurul acestei probleme importante.
Austroslavismul este o mișcare politică a slavilor (în special a cehilor) din Austro-Ungaria în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, apărută ca urmare a redeșteptăii conștiinței slavofile și a primei faze a renașterii naționale cehe. Mișcarea s-a străduit să transforme Dubla Monarhie austro-ungară într-un stat trialist. Principalii reprezentanți ai mișcării au fost František Palacký și František Ladislav Rieger care aparțineau de Cehii Bătrâni, precum și teoreticieni social-democrați austrieci ca Otto Bauer sau Victor Adler. În jurul anului 1890, ideile politice radicale ale Cehilor Tineri au înlocuit Austroslavismul.
În dezbatere a fost pus nu doar trialismul, ci și o ulterioară federalizare și democratizare a Austro-Ungariei. Prin aceasta se urmărea păstrarea monarhiei, în care însă naționalităților li s-ar fi acordat autonomie. Prin compromisul austro-ungar din 1867 și prin corespondentul lui croato-maghiar din 1868/1873 - în care însă nu s-au făcut concesii la fel de mari - democratizarea în sensul unei structuri federale a Austro-Ungariei a fost implantată. În plus, după 1867, jumătatea maghiară a monarhiei a urmat o restrictivă politică a minorităților naționale (numită maghiarizare), a cărei țel era constituirea unui stat național unitar maghiar după model vest-european.
Drept pionier al austroslavismului este recunoscut slavistul sloven Jernej Kopitar (1780–1844). La începutul secolului al XIX-lea, el a strâns în jurul său o extinsă rețea de învățați, în special dintre slavii de sud, a adunat antichități slave și, ca unul dintre fondatorii slavisticii, s-a implicat în ridicarea prestigiului ca naționalism cultural a slavilor din cadrul monarhiei habsburgice.
Bibliografie
- Gun-Britt Kohler, Hans Henning Hahn, Rainer Grübel (Hrsg.): Habsburg und die Slavia (= Mitteleuropa - Osteuropa, Band 10). Lang, Frankfurt am Main (u. a.) 2008, ISBN 978-3-631-53123-5.
- Andreas Moritsch: Der Austroslavismus : ein verfrühtes Konzept zur politischen Neugestaltung Mitteleuropas (= Schriftenreihe des Internationalen Zentrums für Europäische Nationalismus- und Minderheitenforschung, Band 1). Böhlau, Wien / Köln / Weimar 1995, ISBN 3-205-98362-9.
Note
- ^ Ingrid Merchiers: Cultural Nationalism in the South Slav Habsburg Lands in the Early Nineteenth Century. The scholarly network of Jernej Kopitar (1780–1844). Sagner, München 2007, ISBN 978-3-87690-985-1, S. 131ff.
