Benedetto Cairoli
În articolul de astăzi vom explora lumea fascinantă a lui Benedetto Cairoli. De la origine până la evoluția sa astăzi, Benedetto Cairoli a fost un subiect de interes pentru mulți oameni din diferite domenii. Prin acest articol, ne vom scufunda în istoria și importanța lui Benedetto Cairoli, precum și în implicațiile sale în societatea modernă. De-a lungul timpului, Benedetto Cairoli a captat atenția cercetătorilor, a cadrelor universitare, a profesioniștilor și a entuziaștilor deopotrivă, iar relevanța sa continuă să crească în lumea contemporană. În plus, vom examina modul în care Benedetto Cairoli a influențat diverse aspecte ale vieții de zi cu zi și modul în care impactul său rămâne semnificativ astăzi. Pregătește-te să pornești într-o călătorie fascinantă despre Benedetto Cairoli și să descoperi tot ce are de oferit această temă.
.svg){kind=small}
Benedetto Cairoli (n. , Pavia, Lombardia, Regatul Lombardia-Veneția – d. , Napoli, Italia) a fost un politician italian, care a servit ca prim-ministru al Italiei timp de 2 ani.
Biografie
Cairoli s-a născut la Pavia, Lombardia. Întreaga sa activitate (din 1848 până la finalizarea unificării Italiei în 1870) a fost dedicată mișcării Risorgimento ca ofițer garibaldian, refugiat politic, conspirator anti-austriac și deputat în parlament. El a avut sub comandă o companie de voluntari sub conducerea lui Garibaldi în 1859 și 1860, fiind rănit ușor la Calatafimi și grav la Palermo în 1860. În 1866, având gradul de colonel, l-a ajutat pe Garibaldi în campania din comitatul Tirol; în 1867 a luptat la Mentana, iar în 1870 a condus negocierile cu Bismarck în timpul cărora cancelarul german ar fi promis Italiei posesia Romei și a frontierelor ei naturale dacă Partidul Democrat ar putea împiedica o alianță între Victor Emmanuel și Napoleon.
Prestigiul personal dobândit de Benedetto Cairoli a fost sporit de cel al celor patru frați ai săi uciși pe câmpul de luptă în perioada războaielor din timpul Risorgimento și de conduita eroică a mamei lor. Refuzul său de a primi orice compensație sau distincție l-a făcut și mai îndrăgit de poporul italian. Când în 1876 Stânga a ajuns la putere, Cairoli, pe atunci deputat de șaisprezece ani, a devenit liderul parlamentar al partidului său.
Prim-ministru al Italiei: primul mandat
După căderea lui Depretis, Nicotera și Crispi, și-a format primul cabinet în martie 1878, ducând o politică francofilă și iredentistă.
După căsătoria sa cu contesa Elena Sizeo de Trent, el a permis agitației iredentiste să ducă țara în pragul unui război cu Austria. Iritația generală a fost cauzată de politica de mâini curate a lui și a contelui Corti la Congresul de la Berlin unde Italia nu a obținut nimic, în timp ce Austro-Ungaria și-a asigurat un mandat european pentru ocuparea Bosniei și Herțegovinei. Câteva luni mai târziu, încercarea lui Giovanni Passannante de a-l asasina pe regele Umberto la Napoli (17 noiembrie 1878) i-a provocat căderea în dizgrație, în ciuda curajului arătat și a rănii severe primite cu ocazia protejării persoanei regelui. Agostino Depretis i-a devenit succesor în funcție.
Prim-ministru al Italiei: a doua perioadă
La 3 iulie 1879 Cairoli a revenit la putere, iar în luna noiembrie a anului următor a format cu Depretis un guvern de coaliție în care și-a păstrat funcția de premier și ministerul de externe. Încrederea în asigurările franceze și convingerea că Marea Britanie nu va permite niciodată extinderea influenței franceze în Africa de Nord l-au împiedicat să prevadă ocupația franceză a Tunisului (11 mai 1881). Având în vedere indignarea populară, a demisionat pentru a nu face declarații inoportune în parlament.
Ultimii ani
De atunci înainte practic a dispărut din viața politică. În 1887 a primit titlul de cavaler al Annunziata, cea mai înaltă decorație italiană, iar la 8 august 1889 a murit în timp ce era oaspete al regelui Umberto în palatul regal din Capodimonte lângă Napoli.
Cairoli a fost unul dintre cei mai remarcabili reprezentanți ai acestui tip de oameni publici italieni care, după ce s-au organizat și au luptat o generație pentru cauza unității naționale, au avut, în ciuda vitejiei lor, puține aptitudini pentru responsabilitatea pozițiilor parlamentare și oficiale pe care le-au obținut ulterior; și care, prin ignoranța lor asupra afacerilor externe și a administrației interne, au împiedicat fără să vrea dezvoltarea politică a țării lor.
Note
- ^ a b c d e f g h i j storia.camera.it, accesat în
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Benedetto Cairoli, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b c d Benedetto Cairoli, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Benedetto Cairoli, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d e f Acest articol conține text din Chisholm, Hugh, ed. (). „Cairoli, Benedetto”. Encyclopædia Britannica. 4 (ed. 11). Cambridge University Press., o publicație aparținând domeniului public.
- ^ there is a wrong date - 12 december 1878 - in Encyclopædia Britannica:
Chisholm, Hugh, ed. (). „Cairoli, Benedetto”. Encyclopædia Britannica. 4 (ed. 11). Cambridge University Press. p. 957.
Legături externe
| ||||||||
