În lumea de astăzi, Benjamin Whorf este un subiect extrem de relevant, care a captat atenția unui spectru larg al societății. Acest subiect a făcut obiectul unor dezbateri, cercetări și controverse care au generat un interes fără precedent. De la impactul său asupra economiei până la implicațiile sale asupra sănătății publice, Benjamin Whorf a câștigat o importanță de neegalat pe scena globală. În acest articol, vom explora cele mai relevante aspecte ale Benjamin Whorf, analizând influența acestuia în diferite domenii și oferind o perspectivă cuprinzătoare asupra relevanței sale astăzi.
Benjamin Whorf | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Winthrop(d), Massachusetts, SUA |
Decedat | (44 de ani) Wethersfield(d), Connecticut, SUA |
Cauza decesului | cauze naturale (cancer) |
Cetățenie | Statele Unite ale Americii |
Ocupație | antropolog lingvist filozof |
Limbi vorbite | limba engleză |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea Yale Massachusetts Institute of Technology |
Organizație | Universitatea Yale |
Influențat de | Wilhelm von Humboldt |
Modifică date / text |
Benjamin Lee Whorf (n. 24 aprilie 1897 în Winthrop, Massachusetts, SUA – d. 26 iulie 1941 în Wethersfield, Connecticut, a fost un lingvist și antropolog american care s-a remarcat mai ales prin ipoteza Sapir-Whorf. Din 1919 și până la moartea sa, a lucrat într-o companie de asigurări; profesia lui era cea de chimist, iar preocupările lui academice făceau parte din timpul liber.
În 1931, Whorf a luat parte la un curs de lingvistică amerindiană la Universitatea Yale, predat de Edward Sapir, unul din cei mai influenți lingviști ai vremii. Cursul i-a cristalizat interesul pentru limbile amerindiene și lingvistică teoretică. Studiile despre limba Hopi au constituit bazele teoriei sale cu privire la relativitatea lingvistică (ipoteza Sapir-Whorf).
În teoria relativității lingvistice a lui Whorf, categoriile gramaticale și semantice ale fiecărei limbi, în afară de a servi ca instrumente de comunicare a gândurilor, dau forma ideilor noastre și ne modelează activitatea mentală. Astfel, oameni cu limbi native diferite nu vor avea aceeași perspectivă a lumii; dacă limbile lor au structuri foarte diferite, ar putea chiar apărea dificultăți în comunicarea privind anumite chestiuni. De exemplu dacă o limbă are mai multe cuvinte diferite pentru anumite lucruri foarte apropiate, iar o alta se referă la acele lucruri printr-un singur cuvânt, atunci e nevoie ca vorbitorul primei limbi să perceapă caracteristicile care disting lucrurile, pe când în cazul vorbitorului celei de-a doua limbi nu. Așadar, potrivit lui Whorf, vorbitorii nu au aceleași imagini mentale ale lucrurilor. În multe limbi, există un singur cuvânt pentru zăpadă; în limba inuită, există mai multe, corespunzător cu tipul de zăpadă desemnat. Vorbitorul de inuită e obligat să observe diferențele, ca de exemplu între zăpada care cade sau cea de pe pământ, în timp ce vorbitorul limbilor în care există un singur cuvânt pentru zăpadă observă aceste diferențe doar dacă se ivește ocazia. În mod asemănător, Whorf susține că categoriile gramaticale precum timpul verbului sau numărul obligă vorbitorii să perceapă lumea în moduri diferite.
Teoria relativității lingvistice a fost controversată încă de când a fost propusă. Majoritatea lingviștilor și psihologilor au susținut că un vorbitor a cărui limbă nu face anumite deosebiri e totuși capabil să facă acele distincții când e nevoie, deși poate nu la fel de pregătit. Totuși, teoria lui Whorf a stimulat în mod considerabil discuția și experimentele cu privire la relația dintre limbă și gândire, iar opera sa de pionierat în aceste zone relativ încă nedescoperite ale lingvisticii a ajutat la modelarea cursului cercetărilor ce au urmat.
|titlelink=
(ajutor)