În acest articol vom aborda subiectul Biserica ortodoxă din Fabric, Timișoara, care este de cea mai mare importanță și interes pentru un spectru larg de cititori. Biserica ortodoxă din Fabric, Timișoara a devenit subiect de discuție și dezbatere în ultima vreme, fiind subiect de analiză de către experții în domeniu. Prin acest articol, căutăm să oferim o viziune cuprinzătoare și detaliată a Biserica ortodoxă din Fabric, Timișoara, abordând aspectele sale cele mai relevante și oferind informații valoroase pentru a înțelege impactul său în diverse domenii. De la origine până la evoluția sa actuală, Biserica ortodoxă din Fabric, Timișoara a stârnit interesul profesioniștilor, cadrelor universitare și publicului larg, așa că este relevant să se investigheze natura și consecințele sale. Printr-o abordare analitică și riguroasă, ne propunem să explorăm și să aprofundăm acest subiect, prezentând diverse perspective și argumente care îmbogățesc cunoștințele despre Biserica ortodoxă din Fabric, Timișoara. Fără îndoială, acest articol aspiră să fie o referință informativă și reflexivă pentru cei care doresc să înțeleagă pe deplin acest fenomen.
Biserica „Sfântul Ilie” | |
Informații generale | |
---|---|
Confesiune | Ortodox |
Țara | România |
Localitate | Timișoara, Timiș |
Coordonate | 45°45′30″N 21°15′27″E / 45.7583°N 21.2574°E |
Turle | 2 |
Istoric | |
Data începerii | |
Localizare | |
Monument istoric | |
Adresa | Str. Șaguna Andrei, mitropolit 12 |
Edificare | |
Arhitect | László Székely |
Constructor | Josef Ecker jr. |
Pictor | Ioan Zaicu |
Sculptori | Nestor și Iosif Bosioc |
Stil artistic | bizantin |
Tip | biserică |
Data începerii construcției | 1912 |
Data finalizării | 1913 |
Stare de conservare | bună |
Materiale | beton, cărămidă |
Proprietar | BOR |
Clasificare | |
Cod LMI | TM-II-m-B-06166 |
Modifică date / text |
Biserica Sfântul Ilie este o biserică ortodoxă din cartierul Fabric, Timișoara, monument istoric cod LMI TM-II-m-B-06166.
Ortodocșii români și sârbi din cartierul Fabric foloseau în comun Biserica Sfântul Gheorghe din actuala Piață Traian, care a fost construită în anul 1745, însă, începând din anul 1873 cele două comunități încep să se separe, iar în urma unei hotărâri judecătorești din 1901 biserica a rămas comunității sârbești. Credincioșii români au trecut la biserica Sfântul Ilie, pe malul Begăi, biserică construită tot sub jurisdicție sârbească în 1826, după planurile protopopului Vasile Georgevici. După despărțirea ierarhică din 1865 a bisericilor ortodoxe sârbești și românești, biserica s-a afiliat Episcopiei Aradului.
În urma amenajării cursului Begăi, în anul 1910 se hotărăște demolarea vechii biserici și construirea alteia cu același hram în Piața Morii, după planurile arhitectului László Székely. Lucrările au început în anul 1912 și au fost finalizate în vara anului 1913. Pe locul vechii biserici a fost amplasată o cruce, pe care există inscripția:
„Crucea aceasta a fost pusă aici în anul 1928 pe locul altarului bisericii ortodoxe române demolate în anul 1913”
Ca model a fost ales stilul arhitectonic al Catedralei mitropolitane din Sibiu. Simultan s-a construit și o școală confesională. Fondurile pentru construcție au fost alocate de primărie, iar cheltuielile cu pictura, sculptura și construirea școlii confesionale fiind suportate de comunitatea bisericească. Biserica a fost pictată de Ioan Zaicu, iar sculptura și tâmplăria au fost executate de Nistor și Iosif Bosioc (Busuioc).
Sfințirea noii biserici s-a desfășurat în toamna anului 1913, în 22 septembrie (stil vechi) / 5 octombrie (stil nou).
În 25 decembrie 1929 biserica a fost vizitată de către primul patriarh al României, Miron Cristea.