Bujor Nedelcovici
Astăzi, Bujor Nedelcovici este un subiect de mare relevanță și interes pentru o mare varietate de oameni din diferite părți ale lumii. Impactul pe care Bujor Nedelcovici îl are asupra vieții noastre este incontestabil, fie la nivel personal, social, economic sau politic. De la apariția sa, Bujor Nedelcovici a fost subiect de studiu, analiză și dezbatere de către experți din diferite domenii, care caută să înțeleagă implicațiile și consecințele sale. În acest articol vom explora din diferite perspective fenomenul Bujor Nedelcovici și influența sa asupra societății actuale, pentru a face lumină asupra acestui subiect larg discutat.
| Bujor Nedelcovici | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Bârlad, Tutova, România |
| Decedat | (87 de ani) Paris, Franța |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | scriitor |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Grigore Sergiu (Bujor) Nedelcovici (n. , Bârlad, Tutova, România – d. , Paris, Franța) a fost un romancier și eseist român, stabilit din 1987 la Paris, Franța.
Biografie
A absolvit în 1959 Facultatea de Drept din București. A fost avocat la Baroul de Avocați din Ploiești, de unde a fost radiat din motive politice (după arestarea tatălui), fiind obligat să muncească timp de 12 ani pe diverse șantiere și uzine din țară: Bicaz, Brașov, București.
Din anul 1987 alege calea exilului, trăiește la Paris, unde continuă să scrie. Susține un ciclu de conferințe în Statele Unite și publică în Canada (La Revue Cité Libre) eseul Întâlnirea cu secolul al XXI-lea. Din 1987, face parte din colegiul de redacție al revistei Esprit, unde publică articole și eseuri. Este căsătorit cu Carmen Lăzăroiu, fosta soție a lui Dinu Patriciu.
A decedat în 18 noiembrie 2023 la Spitalul „Sf. Antoine” din Paris. După moartea sa, a avut loc o slujbă funerară în 28 noiembrie 2023, la Catedrala Greco-Ortodoxă „Sf. Ștefan” din Paris, care a fost oficiată de preotul român Valentin Bretan, și, ulterior, o altă ceremonie la casa funerară a Cimitirului Père Lachaise. Corpul neînsuflețit al scriitorului a fost incinerat în aceeași zi la Crematoriul cimitirului Père Lachaise. Urna cu cenușă urma să fie transportată ulterior în România și depusă în mormântul familiei Nedelcovici de la Mănăstirea Ghighiu.
Opera publicată în România
- Ultimii, roman, 1970
- Fără vâsle, roman, 1972
- Noaptea, roman, 1974
- Grădina Icoanei, roman, 1977
- Zile de nisip, roman, 1979
- Somnul vameșului, roman, Biblioteca de proză română contemporană, Editura Eminescu, 1981
- Îmblânzitorul de lupi, roman, 1991
- Oratoriu pentru imprudență, nuvele, 1992
- Noaptea de solstițiu, piesă de teatru, 1992
- Aici și acum, publicistică, 1996
- Jurnal infidel. Ieșirea din exil 1992-1997, jurnal de exil, 1998
- Iarba zeilor, nuvele, 1998
- 2+1, teatru, 1999
- 'Lectorul de imagini, album de fotografii, 2006
Opera publicată în Franța
- Al doilea mesager (Le Second Messager), roman, Éditions Albin Michel, 1985
- Le matin d'un miracle, roman, 1993
- Le provocateur, 2000
Filmografie
Scenarist
- Întîlnirea (1982)
- Faleze de nisip (1983) - în colaborare cu Dan Pița
- Somnul insulei (1994) - în colaborare cu Mircea Veroiu
Faleze de nisip
În 1981, romanul Zile de nisip este ecranizat (Faleze de nisip), dar filmul este imediat retras în urma criticilor lui Ceaușescu. În 1982, devine redactorul-șef al "Almanahului Literar" și șeful secției de proză al Asociației Scriitorilor din București.
Somnul insulei
Romanul Al doilea mesager, interzis de cenzura din România, apare la Editura Albin Michel de la Paris și obține Premiul Libertății oferit de PEN-Club Français. Acest roman a fost ecranizat în România de regizorul Mircea Veroiu în 1992, pelicula fiind intitulată Somnul insulei.
Premii
- Premiul Asociației Scriitorilor din București, 1974, pentru romanul Noaptea
- Premiul Uniunii Scriitorilor, 1979, pentru romanul Zile de nisip; 1993, pentru romanul Dimineața unui miracol
- Premiul Libertății, acordat de Pen Club Français, 1986, pentru romanul Al doilea mesager
- Premiul Academiei Româno-Americane de Artă și Știință, 1992, pentru romanul Al doilea mesager
- Chevalier de l'Ordre des Arts et Lettres, 1990
Note
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Lista membrilor DACIN SARA Arhivat în , la Wayback Machine., orda.ro, 6 mai 2014, accesat 2016-12-28
- ^ „Bujor Nedelcovici” Arhivat în , la Wayback Machine. de Alex. Ștefănescu, România literară, 4/2004
- ^ a b c d „Scriitorul și disidentul jurist Bujor Nedelcovici s-a stins. Mesaje de condoleanțe. In Memoriam”, Newsflash, , accesat în
- ^ a b c Magdalena Popa Buluc (), „Prozatorul Bujor Nedelcovici s-a stins”, Jurnalul Național, accesat în
- ^ Lansarea volumului de fotografie 'Lectorul de imagini', 23 noiembrie 2006, Amos News, accesat la 22 iunie 2013
Legături externe
- ro Site-ul oficial
- ro Ed.Paralela 45 -Prezentare autor Arhivat în , la Wayback Machine.
- Interviuri
- „In literatura las o portita de salvare“. Interviu cu Bujor NEDELCOVICI, Ovidiu Șimonca, Observator cultural - numărul 378, iunie 2007
- Cine sunteti Bujor Nedelcovici ?(II), 12 august 2005, România liberă
| ||||||||||||||
