În acest articol, vom explora tot ce trebuie să știți despre Campionatul European de Fotbal 1968. De la origine până la impactul asupra societății, ne vom scufunda în toate aspectele legate de acest subiect. Vom analiza relevanța sa astăzi, influența sa în diferite domenii și evoluția ei în timp. De asemenea, vom examina diferitele perspective și opinii care există în jurul Campionatul European de Fotbal 1968, pentru a oferi o viziune completă și îmbogățitoare. Pregătește-te să descoperi o lume de informații fascinante despre Campionatul European de Fotbal 1968 și cufundă-te într-o călătorie a cunoașterii fără limite. Nu rata!
Campionatul European de Fotbal 1968 | |
Campionato europeo di calcio Italia 1968 | |
Detalii | |
---|---|
Țara gazdă | Italia |
Perioada | 5-10 iunie 1968 |
Echipe | 4 |
Stadioane | 3 (în 3 orașe gazdă) |
Poziții finale | |
Campioană | Italia (Primul titlu) |
Locul doi | Iugoslavia |
Locul trei | Anglia |
Locul patru | Uniunea Sovietică |
Statistici | |
Meciuri jucate | 5 |
Goluri marcate | 7 (1.4 per meci) |
Asistență | 260.916 (52.183 pe meci) |
Golgheter(i) | Dragan Džajić (2 goluri) |
← 1964 1972 → |
Campionatul European de Fotbal 1968 a fost al treilea Campionat European de Fotbal, care s-a desfășurat între 5 și 10 iunie 1968 în Italia.
Campionatul din 1968 s-a numit pentru prima dată Campionat European, în timp ce jocurile dintre 1960 și 1964 se numeau Cupa Națiunilor Europene.
Roma | Napoli |
---|---|
Stadio Olimpico | Stadio San Paolo |
Capacitate: 86.500 | Capacitate: 72.800 |
Florența | |
Stadio Comunale | |
Capacitate: 47.000 | |
Calificările competiției s-au jucat în două stagii: faza grupelor (a avut loc între 1966 și 1968) și sferturile de finală (jucate în 1968). Au fost opt grupe cu câte 4 echipe fiecare în afară de grupa 4 care avea numai trei echipe. Meciurile s-au jucat tur-retur. Victoriile valorau 2 puncte, egalul 1 punct, iar înfrângerea 0 puncte. Numai câștigătoarele grupelor se calificau în sferturile de finală. Sferturile de finală se jucau tur-retur. Câștigătoarele sferturilor de finală ajungeau la turneul final.
Semifinale | Finala | ||||||
5 iunie – Napoli (Stadio San Paolo) | |||||||
Uniunea Sovietică | 0 | ||||||
Italia (Aruncarea cu banul) | 0 | ||||||
8 iunie – Roma (Stadio Olimpico) (rejucat 10 iunie) | |||||||
Italia | 2 (1) | ||||||
Iugoslavia | 0 (1) | ||||||
Finala mică | |||||||
5 iunie – Florența (Stadio Comunale) | 8 iunie – Roma (Stadio Olimpico) | ||||||
Anglia | 0 | Anglia | 2 | ||||
Iugoslavia | 1 | Uniunea Sovietică | 0 |
Italia | 0 – 0 (a.e.t.) | Uniunea Sovietică |
---|---|---|
Raport |
Iugoslavia | 1 – 0 | Anglia |
---|---|---|
Džajić 87' | Raport |
Anglia | 2 – 0 | Uniunea Sovietică |
---|---|---|
Charlton 39' Hurst 63' |
Raport |
Italia | 1 – 1 (a.e.t.) | Iugoslavia |
---|---|---|
Domenghini 80' | Raport | Džajić 32' |
Italia | 2 – 0 | Iugoslavia |
---|---|---|
Riva 12' Anastasi 31' |
Raport |
12 minute: Luigi Riva (Italia vs Iugoslavia, Rejucare)
Portar | Fundași | Mijlocași | Atacanți |
Dino Zoff | Mirsad Fazlagić | Ivan Osim | Geoff Hurst |
Giacinto Facchetti | Sandro Mazzola | Luigi Riva | |
Albert Shesternyov | Angelo Domenghini | Dragan Džajić | |
Bobby Moore |
|